Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8.30.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de doamna deputat Natalia-Elena Intotero, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Intotero, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de doamna deputat Silvia-Claudia Mihalcea şi de doamna deputat Patricia-Simina-Arina Moş, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 10 septembrie 2025, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor.

Pentru început, daţi-mi voie să reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice.

Declaraţiile politice sau intervenţiile se prezintă în scris sau verbal.

Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu pot depăşi timpul de 3 minute.

Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul.

Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în aceeaşi şedinţă.

În şedinţa din data de 19 februarie 2025, Comitetul liderilor grupurilor parlamentare a aprobat implementarea unei noi maniere de lucru cu privire la desfăşurarea şedinţelor Camerei Deputaţilor consacrate declaraţiilor politice, conform următorului algoritm.

Deputaţii îşi vor putea susţine declaraţiile politice alternativ, în ordinea descrescătoare a grupurilor parlamentare, şi anume: 3 deputaţi - PSD, 3 deputaţi - AUR, 3 deputaţi - PNL, 2 deputaţi - USR, 2 deputaţi - SOS România, 2 deputaţi - POT, un deputat - UDMR, un deputat al minorităţilor naţionale şi un deputat neafiliat.

În continuare, dau cuvântul doamnei deputat Ana-Smaranda Rinder, de la Grupul parlamentar al PSD.

La mulţi ani, distinsă colegă, cu ocazia zilei de naştere!

Doamna Ana-Smaranda Rinder:

Bună dimineaţa!

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prezint următoarea declaraţie politică: "Demnitate pentru cei vulnerabili. Respect pentru cei care au suferit".

Astăzi vreau să atrag atenţia asupra unei măsuri de justiţie socială pe care o susţin cu toată convingerea: scutirea de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru categoriile de cetăţeni care au îndurat greutăţi şi privaţiuni greu de imaginat.

Este vorba despre veteranii de război, invalizii de război, văduvele de război, foştii deţinuţi politici, dar şi personalul monahal, oameni cărora statul român le datorează nu doar recunoştinţă, ci şi sprijin concret.

Reparăm situaţia revoltătoare a plăţii contribuţiei de sănătate pentru mamele aflate în concediul pentru creşterea copilului. Mamele trebuie să aibă grijă de creşterea şi educaţia copiilor, şi nu de grija zilei de mâine.

Aceşti oameni nu trebuie să fie puşi în situaţia de a alege între un tratament medical şi o pâine pe masă. Ei nu pot fi trataţi ca nişte "contribuabili obişnuiţi", pentru că au plătit deja, în feluri pe care niciun impozit nu le poate egala.

În acest context, salut şi susţin iniţiativa legislativă a Partidului Social Democrat, care a depus un proiect de lege ce vizează exact aceste măsuri: scutirea de la plata asigurărilor de sănătate pentru categoriile vulnerabile. Printre beneficiari se numără categorii sociale aflate în dificultate, care merită respect şi sprijin concret din partea statului.

Este o decizie firească într-o Românie care vrea să fie dreaptă cu cetăţenii ei.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

În continuare, am să-l rog să ia cuvântul pe domnul deputat Bogdan Gheorghe Trif.

Domnul Bogdan Gheorghe Trif:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Astăzi, în plen, discutăm despre dreptate. Despre respect. Despre obligaţia statului faţă de categoriile sociale care au suferit, au luptat şi au contribuit decisiv la istoria noastră, iar acum sunt nedreptăţite de o măsură guvernamentală profund injustă.

Veteranii şi văduvele de război, foştii deţinuţi politici, deportaţii, invalizii şi personalul monahal sunt astăzi obligaţi să plătească contribuţia pentru asigurările de sănătate, deşi, până acum, aceste categorii au fost scutite. Vorbim despre oameni care au făcut sacrificii incomparabile, despre familii marcate de suferinţă, despre oameni pentru care România înseamnă mai mult decât un simplu cuvânt.

Premierul a ales să lovească exact în cei care merită protejaţi, justificând această decizie printr-un argument rece şi contabil: "Trebuie să fim responsabili, nu putem face mai multe decât ne permite plapuma", a spus domnul Ilie Bolojan.

Domnule prim-ministru,

România nu este o plapumă, România este o datorie morală. Iar datoria noastră, ca stat, este să fim solidari cu cei care au plătit deja, cu suferinţa lor, preţul libertăţii şi demnităţii noastre. Nu putem vorbi despre echitate socială atunci când îi punem pe aceşti oameni pe acelaşi calapod, pe aceeaşi listă cu marile companii şi le cerem să suporte aceleaşi poveri fiscale.

PSD rămâne ataşat valorilor social-democrate şi principiului justiţiei sociale. De aceea, PSD a depus două proiecte de lege care corectează aceste nedreptăţi şi restabilesc scutirea de la plata CASS pentru veteranii şi văduvele de război, foştii deţinuţi politici, deportaţi, invalizi şi călugări.

Şi nu ne oprim aici. În perioada următoare, PSD va depune un al treilea proiect de lege care va proteja persoanele cu dizabilităţi, prin neimpozitarea locuinţei personale şi a autoturismelor special adaptate nevoilor lor.

Aceşti oameni nu trebuie să fie victimele ambiţiilor politice sau ale austerităţii impuse fără fundament. România nu-şi poate permite să-şi întoarcă spatele propriilor eroi, victimelor regimului comunist şi oamenilor vulnerabili care depind de sprijinul statului.

PSD face ceea ce trebuie: repară nedreptăţi, protejează drepturile celor mai afectaţi şi demonstrează că un stat puternic nu este cel care strânge bani cu orice preţ, ci acela care îşi apără cetăţenii.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit să prezinte declaraţia politică pe domnul deputat Remus-Gabriel Lăpuşan.

Domnul Remus-Gabriel Lăpuşan:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea se intitulează "Empatie, dialog şi viziune - pilonii unei reforme reale a statului".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un stat modern nu se construieşte doar prin măsuri contabile. Tăierile de posturi şi reducerile bugetare pot fi, cel mult, un pas tehnic. Dar ceea ce aşteaptă cetăţenii de la noi este mai mult: empatie faţă de nevoile lor, prudenţă în deciziile luate şi o viziune clară pentru viitor.

Oamenii nu cer doar cifre şi rapoarte, ci acţiuni credibile, care să inspire încredere. Când spui "tai", trebuie să explici de ce tai şi, mai ales, ce urmează după aceea. Orice măsură trebuie să fie parte a unui plan coerent, nu o simplă ajustare de bilanţ.

Astăzi, prea des vorbim despre eficientizare doar în termeni contabili. Dar România are nevoie de o reformă reală a statului. Aceasta înseamnă să răspundem la mai multe întrebări fundamentale:

- Facem regionalizare?

- Cum reorganizăm ministerele?

- Care sunt responsabilităţile reale ale administraţiei centrale şi cum evităm suprapunerile?

Fără claritate şi fără un orizont de acţiune, măsurile punctuale nu vor construi încrederea de care avem cu toţii nevoie.

Predictibilitatea trebuie să fie principiul de bază al oricărei reforme. Mediul economic are nevoie de reguli clare şi stabile, iar cetăţenii au nevoie de instituţii care să le ofere siguranţă şi soluţii rapide, nu blocaje şi proceduri inutile.

Totodată, este esenţial să înţelegem că reforma nu înseamnă doar desfiinţarea unor structuri, înseamnă şi investiţii în ceea ce rămâne, în resurse umane, în digitalizare şi în reducerea birocraţiei. O administraţie modernă nu este una mai mică, ci una mai eficientă, în care fiecare funcţionar îşi ştie clar rolul şi contribuţia.

Un alt aspect fundamental este comunicarea cu cetăţenii. De prea multe ori deciziile luate la nivel central par abstracte şi îndepărtate de viaţa de zi cu zi a oamenilor. Este nevoie de o reformă care să fie explicată şi asumată, pentru ca oamenii să simtă că sunt parte dintr-un proces şi că schimbările sunt făcute pentru binele lor, nu doar pentru a echilibra nişte cifre.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred cu tărie că un stat solid se sprijină pe încrederea cetăţenilor săi. Această încredere nu se câştigă prin calcule contabile, ci prin viziune, consecvenţă şi curajul de a construi un drum clar pentru viitor.

Numai prin empatie, dialog şi viziune putem transforma reforma statului, dintr-un exerciţiu de cifre într-un proiect naţional de modernizare şi apropiere reală de oameni.

O reformă reală începe de la primul nivel, şi abia după aceea se duce mai departe. În primul rând, este nevoie de empatie şi, încă o dată, de decizii foarte clare şi bine înţelese de fiecare cetăţean.

Vă mulţumesc mult.

Remus Lăpuşan, deputat PSD de Cluj.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar AUR, Silviu-Octavian Gurlui. Este prezent?

Mulţumesc.

Domnul Silviu-Octavian Gurlui:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Odată cu închiderea Unităţii 1 de la Cernavodă, pentru retehnologizare, şi cu oprirea Hidrocentralei Vidraru, România riscă să fie împinsă într-o instabilitate energetică majoră. Problema nu este doar tehnică, ci una de siguranţă naţională, pentru că, până acum, nu am pus nimic în loc pentru aceste surse de energie sincrone din România.

Unitatea nr. 1, reactorul CANDU-6, intră în retehnologizare, prevăzută cu 30 de ani în urmă, evident, în 2026, şi, timp de doi ani, vom depinde exclusiv de Unitatea nr. 2 de la Cernavodă. În paralel, Vidraru - cu 220 MW - este deja oprită. Rezerva de putere sincronă a sistemului scade la doar 230 MW, adică exact cât producea Vidraru. Fără această plasă de siguranţă, orice incident major - spre exemplu, o oprire bruscă a Unităţii nr. 2 sau a unui grup hidro - poate declanşa un lanţ de pene şi chiar blackout.

Explicat simplu: sistemul trebuie să menţină o frecvenţă de 50 Hz. Dacă pierdem brusc o sursă mare, fără "greutate sincronă" şi răspuns instantaneu, frecvenţa scapă de sub control, iar importurile, chiar dacă există, nu pot să acopere instant această nevoie de energie internă, iar aceasta duce mai departe la un impact major, prin facturi, cu scumpiri de până la 20%, în opinia mea, şi pierderea competitivităţii industriei.

Soluţiile există şi trebuie accelerate: finalizarea centralei de la Iernut, demararea Mintia, proiectul hidro de pompaj Tarniţa, integrarea de baterii mari în servicii de sistem şi modernizarea parcurilor regenerabile, tip grid forming capability, adică invertoare care simulează inerţia rotorului masiv, furnizând instant energie reactivă şi stabilizând reţeaua. Totodată, este nevoie de reguli noi: serviciu de răspuns rapid la frecvenţă, prag minim de inerţie şi un plan operaţional, zilnic, care să păstreze rezervele hidro pentru orele critice.

Adevărul e simplu: ştim data, ştim riscul şi ştim soluţiile. Dacă nu acţionăm acum, din 2027, România va importa mai mult, va plăti mai mult şi va trăi cu riscul întreruperii energiei electrice.

Cine stinge lumina, aşadar?

Sunt Silviu Gurlui, deputat AUR de Iaşi.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Doamna deputat Laura Gherasim. N-a ajuns încă.

Domnul deputat Petre Puşcaşu.

Vă rog.

Domnul Petre Puşcaşu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "România are nevoie de alegeri anticipate".

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Astăzi, acum, când susţin această declaraţie politică, prin intermediul căreia mă adresez tuturor cetăţenilor români, afirm clar: soluţia unică pentru redresarea României este revenirea la cetăţean, prin alegeri anticipate.

S-au anulat alegerile prezidenţiale fără a se putea demonstra implicarea vreunei puteri străine în desfăşurarea lor. Orice încercare de a pune ţara pe un drum bun, de a stopa jaful instituţionalizat este catalogată imediat ca fiind subversivă şi antieuropeană.

Asta în timp ce, în România, avem mii de sate fără străzi, apă şi canalizare, avem oraşe, cândva înfloritoare, sărăcite prin închiderea fabricilor, avem un aparat de stat sufocat de sinecuri şi funcţii politice şi o administraţie transformată în maşină de vot. Milioane de români sunt plecaţi din ţară, iar, conform ultimelor sondaje, alte milioane se pregătesc să plece, scârbite de clasa politică.

Prin toate aceste lucruri, partidele actuale şi-au dovedit falimentul.

Românii sunt tot mai săraci, în timp ce clasa politică fură din ce în ce mai mult - nu putem avea salarii de zeci de mii de euro în agenţii, dar să impozităm suplimentar veteranii de război, mamele care tocmai au născut şi pensionarii, ca să vă dau doar un exemplu.

Iar alegerile anticipate sunt singura şansă pentru o Românie a noastră şi a copiilor noştri. Nu vrem să lăsăm moştenire datorii pentru generaţii întregi, ci speranţa unei vieţi mai bune.

Vă mulţumesc.

Petre Puşcaşu, deputat în Circumscripţia nr. 31 Prahova.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumim şi noi.

Domnul deputat Ciprian-Constantin Paraschiv. Nu a ajuns.

Domnul deputat Doru-Lucian Muşat.

Paraschiv? Da. Mulţumesc.

Domnul Ciprian-Constantin Paraschiv:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

"«Reforma» în educaţie, de azi. este un atentat la prezentul şi viitorul copiilor noştri"

Nu sunt vorbe mari, cifrele nici nu lasă loc de prea multe vorbe: între 13.000 şi 15.000 de români disponibilizaţi din sistemul de educaţie prin noile măsuri ale ticăloşilor puterii.

Sacrificiul înseamnă profesionişti eliminaţi şi generaţii de copii vitregite. În locul sacrificiului acesta ni se ambalează strălucitor o minciună: "austeritatea obligatorie". Dar ştiţi, de fapt, în cât constă pe un an "marea economie" făcută prin acest sacrificiu?

E mai puţin de jumătate din sumele trâmbiţate pe bani de trompetele puterii! Undeva la 100 de milioane euro: sub valoarea ajutorului de stat pentru o multinaţională de nivel mediu. Atenţie!

Adevărul pe care îl ascund ei sub preş este că, din "marea economie" a propagandei, trebuie să scazi sumele de CAS şi CASS, plus impozitul pe venit şi indemnizaţiile pentru şomaj, din dreptul celor minimum 13.000 de români împinşi în afara sistemului de educaţie.

Şi uite-aşa, "marea economie" devine marea... potlogărie!

Unde mai pui că tot bugetul de stat va trebui să acopere CAS pentru oamenii disponibilizaţi, iar din cei aproximativ 13.000, mulţi aflaţi în situaţia pensionării anticipate, vor accesa această direcţie.

Oameni buni, nu era suficient că România e penultima din Uniunea Europeană la procentul din PIB alocat educaţiei?

Nu era destul că măsurile lor împing profesori de specialitate să-şi completeze norma cu materii străine de competenţa lor, iar clasele se umplu de bănci, într-un absurd din care copiii noştri pierd, finalmente?

Nu-i suficient că toate ideile astea împotriva românilor scad dramatic numărul studenţilor care vor mai alege profesii în educaţie?

Cum să-i lăsăm pe ei, "băieţii deştepţi", să facă din români generaţii de analfabeţi?

Mulţumesc frumos.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Mircea Fechet.

Domnul Mircea Fechet:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România nu îşi mai poate permite luxul paraliziei administrative în faţa unei realităţi care ne strigă din toate direcţiile - energia este securitate naţională. Iar când vorbim despre hidrocentrale, cu toţii ştim că acestea sunt coloana vertebrală a unui sistem energetic sigur, curat şi predictibil, pe lângă rolul acumulărilor de atenuare a viiturilor.

Patru mari investiţii hidroenergetice, declarate, prin lege, de interes public major, sunt de două luni prizoniere ale amânării în Ministerul Mediului, care, prin această atitudine, sfidează Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Nu ne mai putem preface că nu vedem - este vorba despre un abuz administrativ de neacceptat. Este o frână pusă, cu bună ştiinţă sau prin neputinţă, dezvoltării unei Românii mai sigure şi mai echitabile, un afront pentru românii care plătesc astăzi unul dintre cele mai mari costuri la energie din Europa.

Fiecare kilowatt produs din hidrocentrale înseamnă facturi mai mici pentru consumatori, înseamnă mai puţină dependenţă de resurse externe şi mai puţine importuri de energie la preţuri speculative. Fiecare zi de întârziere ne costă bani, locuri de muncă şi e o promisiune încălcată faţă de interesul naţional.

În faţa schimbărilor climatice, care ne lasă puţin timp de reacţie, aceste proiecte reprezintă nu doar o obligaţie administrativă, ci şi una morală, pentru că pun în siguranţă oameni şi gospodării din zeci de localităţi care trebuie protejate de riscurile tot mai frecvente ale viiturilor, iar acestea trebuie să beneficieze inclusiv de apă şi de rezerve strategice pentru perioadele secetoase.

Amenajările Hidroenergetice Paşcani, Surduc-Siriu, Cerna-Motru-Tismana şi Cornetu-Avrig reprezintă patru proiecte strategice blocate, deşi toate condiţiile prevăzute de lege au fost respectate.

Termenele de emitere a acordurilor de mediu sunt depăşite şi, de două luni, de la momentul în care am plecat de la Ministerul Mediului, avem tăcere, amânare şi nepăsare pe acest subiect de care depinde securitatea noastră, ca naţiune. Unde este decizia de emitere a acordului de mediu pentru Hidrocentrala Paşcani, pregătită încă din aprilie? Unde sunt şedinţele de analiză tehnică pentru celelalte trei proiecte, deşi documentele necesare sunt finalizate de săptămâni întregi?

Să invoci tranziţia verde, în condiţiile în care ai eliminat "Casa Verde" şi blochezi proiecte 100% regenerabile, e o dovadă de fariseism.

De aceea, solicit conducerii Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor deblocarea imediată a emiterii acordurilor de mediu pentru cele patru investiţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

În continuare, domnul deputat Dumitru Ţiplea.

Vă rog.

Domnul Dumitru Ţiplea:

"Intenţii bune, proiecte glorioase, dar rezultate destul de modeste"

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Sunt surprins că, după ani de zile în care miliarde de euro au plecat de la buget şi au sprijinit scheme de ajutor sau diferite forme de sprijin pentru unele sectoare din agricultură, nici astăzi nu avem o minimă evaluare a rezultatului acestor politici publice. Au fost utile programele în care am investit sau nu au fost? Mai merită să le continuăm sau nu mai merită? Sunt cheltuiţi banii în scopul pentru care au fost acordaţi?

Din păcate, nici măcar în anul 2025, nimeni nu poate să ne spună dacă Programul "Tomata" a adus sau nu mai multe roşii în piaţa internă sau la export.

De asemenea, nimeni nu poate să ne confirme dacă sutele de milioane de euro care au mers în Programul InvestAlim a generat mai multe produse româneşti procesate, vândute în piaţa naţională sau la export.

Nu avem cum să nu ne revoltăm, în condiţiile în care niciun responsabil guvernamental din sectorul agricol - nici măcar cei care avizează plăţile - nu poate să răspundă la aceste întrebări simple. Când nimeni nu are o evaluare serioasă asupra programelor finanţate din bani publici, se ridică mari semne de întrebare.

Stimaţi colegi,

Din păcate, o parte importantă din răspunsuri ni le-a dat deja Institutul Naţional de Statistică, prin cifrele finale despre deficitul comercial al României de anul trecut. În anul 2024 am important alimente şi animale vii de peste 11,4 miliarde de euro şi am exportat doar de puţin peste 6,5 miliarde euro. Cu siguranţă, dacă programele de susţinere din agricultură ar fi avut efectele dorite, importurile de alimente nu ar fi crescut cu peste 14% doar în anul 2024. Deci, ceva nu merge cum trebuie.

Acest obicei neproductiv, în care finanţăm de la buget scheme de ajutor şi programe generoase, dar nimeni nu trage o linie să vedem cum au funcţionat măsurile de sprijin şi ce rezultate au produs, trebuie să înceteze. Niciun om raţional nu ar aloca bani fără să evalueze dacă banii săi au adus plusvaloare sau nu. Orice român, când vede pieţele pline de legume din import, îşi pune întrebarea: de ce finanţăm scheme pentru legume cultivate în spaţii protejate, iar acestea nu sunt de găsit nici măcar în pieţele locale?

Cred cu putere că, în această perioadă bugetară dificilă, suntem obligaţi să facem curăţenie în toate sectoarele de activitate publică, iar programele cu finanţare guvernamentală nu trebuie să facă excepţie de la evaluări riguroase.

Vă mulţumesc.

Dumitru Ţiplea, deputat al PNL de Bihor.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe.

Vă rog.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Decredibilizarea unionismului românesc, prioritate a Rusiei".

Nu este un secret pentru nimeni că Rusia are un interes direct să destabilizeze România şi Republica Moldova, cele două state româneşti. Însă, în egală măsură, dincolo de tot ceea ce vedem în această campanie agresivă a Rusiei, care se desfăşoară acum împotriva Republicii Moldova, în context electoral, dincolo de tot felul de personaje decupate din filme cu mafioţi ori de indivizii care trădează pe faţă naţiunea română şi care îşi trădează moşii şi strămoşii, avem şi o altă faţetă despre care cred că ar trebui să vorbim - felul în care Rusia se zbate să compromită unionismul, un ideal firesc, legitim, moral şi democratic al românilor de pe cele două maluri ale Prutului.

Am văzut adesea cum idealurile unioniste ţin a fi împinse, aşa, într-o zonă de discurs populist, de discurs agresiv şi de discurs care nu face decât să separe, nu face decât să-i inhibe pe acei cetăţeni ai Republicii Moldova care cred în unitatea naţională românească şi nu face decât să îndepărteze, în loc să apropie, fraţii de fraţi.

Dacă ne dorim cu adevărat unire, trebuie să înţelegem că acest ideal nu poate fi sub nicio formă tradus prin prisma unor mentalităţi, mai degrabă specifice Estului, şi printr-o incapacitate de a înţelege dimensiunea democratică.

Mă uitam, chiar recent, şi vedeam la cineva cum face, pe Facebook, tot felul de glumiţe cu privire la preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, altcineva ţipa prin Parlamentul European, alţii pur şi simplu se trezesc, aşa, la ore fixe, şi aparent întâmplător, să atace forţele politice pro-europene şi, inevitabil, pro-româneşti din Republica Moldova, în momentele sensibile.

Cred că toate aceste lucruri nu sunt deloc întâmplătoare şi cred că permanent Rusia a încercat şi a reuşit adesea să compromită idealurile unioniste româneşti, transpunându-le într-o dialectică complet falsă şi mincinoasă, care nu are nimic de-a face cu ceea ce îşi doresc românii.

Eu cred că idealul unionist înseamnă unitate, înseamnă dialog, înseamnă respect, înseamnă apropiere şi cred că nimic din perspectiva europeană a Republicii Moldova, de astăzi, nu se contrapune idealului unionist.

De aceea, cred că ar fi foarte bine să ne detaşăm de toate goarnele Rusiei şi de toată propaganda populistă, şi de toate dezinformările şi fake news-urile, care nu fac decât să pună sub semnul întrebării un ideal istoric valabil, clamându-l în mod fals şi încercând pur şi simplu să-l confişte într-un chip complet lipsit de caracter şi lipsit de respect pentru istorie şi pentru identitatea noastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al USR, domnul deputat Andrei Gheorghiu.

Vă rog.

Domnul Andrei-Florin Gheorghiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

"Frica şi ura nu sunt politică. Sunt arme împotriva României!"

Politica, în esenţa ei, ar trebui să fie despre soluţii reale pentru oameni: despre siguranţă, sănătate, educaţie şi dezvoltare. Trăim însă vremuri în care extremismul nu se mai ascunde. AUR şi exponenţii săi nu vin în faţa românilor cu soluţii, cu proiecte sau cu viziune, ci cu o singură reţetă - frică şi ură.

Vedem un marketing politic construit pe tragedii şi minciuni. Războiul, o realitate dureroasă pentru milioane de oameni, este transformat într-un simplu decor electoral. Deşi preşedintele României şi ministrul apărării au spus limpede că România nu va trimite trupe în Ucraina, AUR inventează o criză, cere un referendum inutil şi se hrăneşte din panică.

La fel procedează şi cu emigranţii care muncesc cinstit în România. În loc să fie respectaţi pentru contribuţia lor, devin ţinte ale unui discurs xenofob, menit să aprindă conflicte şi să dezbine comunităţi. Iar consecinţele nu au întârziat: un tânăr de 20 de ani, intoxicat cu propaganda extremistă, a atacat un livrator nepalez. Alt emigrant a ajuns la spital, bătut pentru simplul fapt că este "altfel".

Aceasta nu este politică, este violenţă mascată, este o problemă de securitate naţională, pentru că, atunci când propaganda ajunge să se transforme în pumni pe stradă, libertatea de exprimare încetează să mai fie un drept şi devine o armă.

AUR nu este un partid democratic, este o fabrică de ură, un instrument al Kremlinului, menit să slăbească România din interior. Mecanismul lor este simplu: inventează o criză, o transformă în spectacol de PR şi apoi lasă ura să se reverse în societate.

Dragi colegi,

România nu are nevoie de seminţele fricii, nu are nevoie de ură, România are nevoie de unitate, de respect şi de demnitate. Are nevoie de reforme adevărate, de investiţii şi politici responsabile, nu de campanii ieftine construite pe fricile oamenilor. Şi are nevoie ca Parlamentul să spună ferm: cei care instigă la ură trebuie să răspundă politic, moral şi, dacă este cazul, legal.

Pentru că ura are consecinţe. Extremismul nu este politică, este violenţă mascată. Dacă nu îi oprim, victimele lor nu vor fi doar câţiva oameni agresaţi, ci însăşi România, democraţia noastră şi viitorul nostru european.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar SOS România, doamna deputat Verginia Vedinaş.

Vă rog.

Doamna Verginia Vedinaş:

Doamnă preşedinte,

Dragi colegi,

Sunt Verginia Vedinaş, deputat SOS de Vrancea, şi o să vă vorbesc astăzi despre o declaraţie politică în care invoc cuvintele Crăişorului din Carpaţi, Avram Iancu: libertate, egalitate, frăţietate.

Recent, Guvernul şi-a angajat răspunderea în aceeaşi zi, pe cinci proiecte de lege, pe care le-a aruncat ca într-un ping-pong fatal în poporul pe care l-a secătuit prin lipsă de hrană, de servicii, de minim respect şi mai ales de demnitate.

Se zvârcolesc în mormânt corifeii dreptului public, în frunte cu profesorul Antonie Iorgovan, văzând ce-a ajuns angajarea răspunderii Guvernului, dintr-o "moţiune provocată", care salvează guvernele aflate "pe făraş" în alte state, fără a reuşi întotdeauna, cum s-a întâmplat recent în Franţa, a devenit un abuz asupra Parlamentului, căruia i s-a extirpat rolul de unic organ legiuitor.

Să ne referim la două dintre proiectele de lege - învăţământul şi sănătatea. Ambele reprezintă drepturi fundamentale garantate de Constituţie. Sub pretextul grijii faţă de copii şi de profesori, de pacienţi şi de corpul medical, îi subminează şi pe unii şi pe ceilalţi. Profesorii îşi strigă în stradă revolta. Medicii sunt alungaţi din ţară. Să meargă guvernanţii în spitalele din România - eu am fost recent -, să stea în saloane mixte, şi de bărbaţi şi de femei, să se desfete cu mirosurile pestilenţiale de acolo şi vor înţelege, poate. Noroc cu personalul medical care face eforturi supraomeneşti ca să salveze vieţi în aceste condiţii nefericite.

Ajunge cu "pleacă-ai noştri, vin ai noştri"!

Şi dacă colegul nostru de la USR vorbea de răspunderea celor care creează, chipurile, strategii de frică şi aşa mai departe, doresc şi eu, în final, să închei invocând cuvintele lui Avram Iancu, care spunea că unicul dor al nostru e să salvăm Naţiunea şi s-o vedem fericită.

Şi mai dorim ceva - să-i vedem pe cei care se fac vinovaţi că i-au îngenuncheat viitorul, că i-au îngenuncheat demnitatea, prima valoare supremă şi garantată de Constituţie, răspunzători pentru faptele lor.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

În continuare, din partea aceluiaşi grup parlamentar, domnul deputat Tudor Ionescu? Nu a ajuns.

Doamna deputat Laura Toader?

Doamna deputat Andreea Cîmpianu?

Bun.

Continuăm cu Grupul parlamentar POT, domnul deputat Cristian Cîmpan.

Domnul Cristian-Emanuel Cîmpan:

Stimaţi colegi,

Poate cel mai grav lucru care se poate întâmpla într-o democraţie autentică este absenţa unei opoziţii reale. Într-un regim democratic sănătos, opoziţia este cea care echilibrează puterea, o responsabilizează şi o obligă la transparenţă. Din păcate, România de astăzi se află exact în situaţia opusă: avem o opoziţie redusă la tăcere, iar actuala coaliţie de guvernare se comportă ca şi cum ar fi de neclintit, transformându-se într-o veritabilă "coaliţie a aroganţei şi autosuficienţei".

Această aşa-zisă "Coaliţie a Voinţei" dovedeşte prin fiecare măsură şi fiecare tergiversare că voinţa nu este una a reformei şi a responsabilităţii, ci a protejării intereselor de partid şi a sinecurilor politice. În loc să avem o agendă coerentă, cu reforme asumate şi implementate, avem doar o jonglerie constantă, cu aşa-numite "pachete de măsuri".

Cel mai elocvent exemplu este sistemul de educaţie. Am traversat o vară plină de incertitudini, dar niciodată şcoala românească nu a fost atât de bulversată. Profesorii nu ştiu dacă normele lor vor fi reduse sau crescute, iar mulţi, după zeci de ani de activitate, sunt nevoiţi să bată drumuri între şcoli şi comune pentru a-şi completa norma. Elevii nu ştiu pe ce burse se mai pot baza, iar părinţii nu au nici măcar certitudinea că festivitatea de deschidere a anului şcolar va fi urmată de activităţi didactice efective. Aceasta este realitatea în România anului 2025: incertitudine, lipsă de viziune şi lipsă de respect pentru profesori, elevi şi părinţi.

Dar problema nu se limitează doar la educaţie. Puterea de cumpărare a românilor scade constant, preţurile cresc de la o zi la alta, iar deficitul bugetar nu dă niciun semn de redresare. În schimb, măsurile propuse de Guvern au început exact acolo unde era mai puţin nevoie: la educaţie şi la pensionarii obişnuiţi. Este revoltător că, în timp ce aceste categorii vulnerabile suportă austerităţi, pensiile speciale şi privilegiile unor categorii restrânse de beneficiari rămân în continuare neatacate, păstrate doar ca subiect de discurs politic, dar niciodată o reformă reală.

Stimaţi colegi,

Dragi cetăţeni,

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: România se află într-un moment critic. Lipsa unor măsuri coerente şi lipsa de asumare a guvernării ne împing către o criză nu doar economică, ci şi socială şi instituţională. Încrederea românilor în stat este erodată, iar generaţiile tinere se uită spre viitor cu teamă şi neîncredere.

Întrebarea care se ridică astăzi nu este doar "România încotro?", ci şi "Până când vom mai tolera ca interesele partidelor să primeze în faţa interesului naţional?". Până când vom mai accepta ca sacrificiul să fie cerut celor care muncesc onest, profesorilor, pensionarilor, angajaţilor, în timp ce adevăratele privilegii sunt apărate cu dinţii de cei care fac din politică un instrument al propriului lor confort?

Este momentul să ne trezim, să spunem clar că România are nevoie de viziune, de coerenţă şi de curajul de a lua decizii echitabile, care să pună pe primul plan cetăţeanul, şi nu partidele.

Vă mulţumesc.

Cristian Cîmpan, deputat POT de Bihor.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Gabriela Porumboiu.

Doamna Gabriela Porumboiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Dragi români,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Lapte şi miere din cuvinte goale".

Astăzi l-am ascultat pe Sorin Grindeanu vorbind de aici, din Parlament. Dumnezeule, ce bucurie s-a revărsat peste popor, de parcă mâine ar urma să curgă lapte şi miere din cer. Aşa ne-au promis, cu aceeaşi siguranţă solemnă, toţi cei care au condus această ţară timp de 36 de ani. Şi, Doamne, cât de frumos ştiu să vorbească atunci când nu fac nimic!

Dar mă întreb: nu sunteţi voi aceiaşi care, mână în mână cu PNL, UDMR, USR şi toate combinaţiile posibile, aţi muls poporul acesta până la sânge? Nu sunteţi voi aceiaşi care aţi jefuit şi aţi îngropat fabrici, uzine, resurse şi speranţe? De 36 de ani înşiraţi vorbe mari: "reforme", "reindustrializare", "dezvoltare", dar în spatele acestor cuvinte s-au ascuns doar vânzare, distrugere şi jaf.

Astăzi, ni se spune din nou că viitorul e luminos. Dar realitatea e că în 30 de zile economia românească se va prăbuşi, sufocată de taxe, impozite şi datorii. Şi atunci vă întreb, domnilor: din ce veţi mai stoarce? Din ce veţi mai hrăni monstruosul aparat bugetar pe care l-aţi creat doar pentru a vă menţine privilegiile?

Cât timp poporul rabdă, voi vă prefaceţi că oferiţi soluţii. Cât timp oamenii mai cred, voi minţiţi cu şi mai multă tărie. Şi totuşi, roata istoriei nu iartă. Nicio minciună nu poate dăinui la nesfârşit. Şi când totul va fi secătuit, când nu va mai fi nimic de furat şi nimeni de jecmănit, atunci discursurile voastre vor suna a gol chiar şi pentru cei mai creduli.

Dacă România s-ar hrăni cu promisiuni, am fi de mult cea mai prosperă ţară din lume. Până atunci, însă, continuaţi să promiteţi lapte şi miere. Poporul ştie deja că din vorbele voastre nu curge nimic altceva decât amăreală, suferinţă şi sărăcie.

Gabriela Porumboiu, deputat, Dolj.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Raisa Enachi, neafiliat.

Doamna Raisa Enachi:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Subiectul declaraţiei politice - "Un ministru împotriva şcolii şi un Guvern împotriva educaţiei".

Stimaţi colegi,

Guvernul a reuşit performanţa ruşinoasă de a începe anul şcolar cu o grevă generală. Profesorii refuză să mai intre la ore, elevii şi studenţii protestează, iar educaţia a fost împinsă într-o criză deschisă, generată de lipsa de soluţii şi de un dialog real.

Aceasta este imaginea reală a României de astăzi, o ţară în care dascălii sunt trataţi ca o povară, iar viitorul copiilor este sacrificat pe altarul intereselor politice.

În loc să caute soluţii reale, ministrul educaţiei a ales să jignească profesorii, numind protestul lor "neinspirat" şi "nerealist", şi declarând că "nu se mai poate reglementa absolut nimic". Un astfel de discurs arată dispreţ faţă de şcoală, faţă de profesori şi faţă de România.

Cum poate un ministru să declare că "nu se mai poate reglementa nimic", când Parlamentul are oricând puterea de a modifica şi corecta o lege? Această afirmaţie nu doar că denotă un profund dispreţ faţă de profesori, ci reflectă şi o gravă ignoranţă faţă de procesul democratic şi legislativ. Un om care gândeşte şi vorbeşte astfel nu are ce căuta la conducerea Ministerului Educaţiei.

Cum justificaţi că profesorii, elevii şi studenţii plătesc nota de plată a crizei, în timp ce agenţiile inutile şi clientela politică sunt protejate?

Cum explicaţi faptul că salariile cadrelor didactice, bursele elevilor şi studenţilor sunt reduse drastic, în timp ce subvenţiile de zeci de milioane de lei pentru partide politice au rămas neatinse?

De ce austeritatea este aplicată selectiv, doar şcolilor, spitalelor şi categoriilor vulnerabile, dar ocoleşte sistematic privilegiile clasei politice?

Această dublă măsură subminează încrederea publică şi adânceşte inechitatea socială. Dacă Guvernul doreşte cu adevărat reformă şi solidaritate, să înceapă prin a tăia din sine, nu din educaţie şi nu din sănătate.

Guvernul, prin ministrul Daniel David, a trecut educaţia la capitolul "tăieri bugetare", ca şi cum ar fi o povară, nu o prioritate.

De aceea spun clar, cu un asemenea ministru, educaţia este condamnată, demisia lui Daniel David nu mai este o opţiune, este o urgenţă. România nu poate merge mai departe sacrificând şcoala pentru a hrăni interesele politicienilor.

Astfel, am depus în Parlament o propunere legislativă de completare a Legii nr. 141/2025, prin care solicit, în regim de urgenţă, restituirea drepturilor tăiate profesorilor, elevilor şi studenţilor; solicitare blocată prin birouri.

Această iniţiativă poate corecta nedreptăţile comise. Soluţiile există, cadrul legal permite, dar ceea ce lipseşte este voinţa politică.

Vă mulţumesc.

Deputat de Vaslui, Raisa Enachi.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Maricel Popa, vă rog.

Domnul Maricel Popa:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi este "Autostrada A8 între speranţă şi speranţă".

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca secretar al Comisiei pentru transporturi, am atras atenţia şi în alte rânduri cu privire la această situaţie deosebit de gravă, lucrările la Autostrada A8. Importanţa acestei autostrăzi este incontestabilă atât pentru viaţa economică, cât şi pentru cea socială, însă realizarea ei se află de ceva vreme între speranţă şi... speranţă. Iar în acest moment între speranţă şi stagnare.

Ne aflăm în situaţia în care Autostrada A8 a ajuns bătaia de joc a actualului Guvern. Asistăm de aproape un an şi jumătate la promisiuni contradictorii, justificări care nu au acoperire şi schimbări de direcţie. Toate acestea se transpun într-o realitate crudă: Moldova rămâne izolată, iar România aşteaptă, după cum se vede, la nesfârşit un proiect care la momentul de faţă trebuia să fie deja în construcţie.

Pe 29 iulie 2025, premierul Ilie Bolojan declara că aproximativ 90 km din Autostrada A8 vor fi finanţaţi prin programul SAFE al Uniunii Europene. Acea declaraţie a fost prezentată ca o "victorie diplomatică" şi ca o dovadă a eficienţei Guvernului. Acelaşi premier ulterior recunoaşte, fără nicio urmă de responsabilitate, că România nu are bani pentru acest proiect şi nici nu poate oferi un calendar realist al lucrărilor.

Exclusă şi aruncată dintr-un program în altul, Autostrada A8 este scoasă şi din PNRR. Moldova pierde din nou. România ratează şansa de a finanţa acest proiect printr-un program european.

Ulterior, ni se spune că finanţarea se va face prin Programul Operaţional de Transport. Se face linişte şi nu se întâmplă nimic.

Revine premierul şi anunţă cu surle şi trâmbiţe mutarea în SAFE. Însă, programul are resurse limitate şi nu are garanţii clare pentru întreaga autostradă.

Promisiuni aruncate cetăţenilor şi apoi spulberate. Moldova nu pare să fie nimic mai mult decât un test pentru propaganda electorală. Cum să mai avem încredere, când declaraţiile se schimbă de la o lună la alta şi nu avem niciun rezultat constructiv? Când avem zero contracte ferme prin finanţare europeană, zero certitudini, dar o avalanşă de conferinţe de presă şi de interviuri?

Astăzi, în septembrie 2025, adevărul este acesta: doar 44% din traseul A8 este contractat. Aproximativ 56 km sunt în şantier, dar lucrările abia au început, iar progresul este firav. Restul traseului este blocat în faza de proiectare, avize şi licitaţii, fără o garanţie de finalizare până în 2033.

Costul acestor întârzieri este unul uriaş pentru Moldova. Trecând peste frustrarea pe care aceste întârzieri o aduc şi trecând şi peste lipsa de respect pentru moldoveni...

În faţa... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc. (Vociferări.)

Mulţumesc mult.

Timpul a expirat.

În continuare, domnul deputat Voicu Vuşcan.

Domnul Voicu Vuşcan:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Moţiunile de cenzură depuse de opoziţie au picat, iar Guvernul Bolojan a rămas în funcţie"

Asta nu înseamnă că domnul Bolojan trebuie să se culce pe o ureche şi să îşi continue tirada de măsuri pe care nu de puţine ori le-a impus discreţionar, fără a se consulta cu partenerii de coaliţie şi, poate cel mai important, fără a avea o analiză clară asupra modului de aplicare a acestor măsuri ori a efectelor pe care le pot produce.

Deficitul bugetar trebuie reglat, toată lumea înţelege asta, la fel cum toată lumea înţelege că avem nevoie de reforme. Toate acestea trebuie să aibă în vedere, obligatoriu, efectele pe care le vor produce, mai departe de o echilibrare bugetară. Nu putem şi nu avem voie să lăsăm de izbelişte românii cu venituri mici şi mijlocii, doar pentru că este mai simplu să le punem în cârcă taxe şi impozite, pentru că ei nu ştiu şi nu se pot apăra de un stat absolut ineficient atunci când vine vorba de multinaţionale şi corporaţii care ştiu să dribleze legislaţia.

Este bine că, după multe discuţii în coaliţie, domnul Bolojan a înţeles măcar parţial că trebuie să ţină cont şi de solicitările PSD, unele absolut raţionale. Ar fi fost absurd ca, în timp ce împovărăm românul de rând cu taxe şi impozite, să oferim o reducere de taxe multinaţionalelor, scăzând procentul minim de impozitare de la 1% din cifra de afaceri la 0,5%.

Chiar dacă nu au trecut, moţiunile de cenzură sunt un instrument democratic şi util. Ele sunt un semnal pe care domnul Bolojan trebuie să-l înţeleagă la adevărata lui valoare, anume că mandatul său nu este un cec în alb şi un permis pentru a face orice.

Partidul Social Democrat va continua să susţină Guvernul actual, atâta timp cât măsurile pe care acesta le ia vor ţine cont de nevoile şi aşteptările românilor. Avem nevoie de mai multă echitate şi de o plasă de siguranţă care să garanteze că reformele nu vor fi puse exclusiv în seama românilor cu venituri mici şi mijlocii, până în acest moment cei mai afectaţi de măsurile de austeritate.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Ion-Alin Tomoescu.

Doamna deputat Ecaterina-Mariana Szőke.

Doamna Ecaterina-Mariana Szőke:

Bună dimineaţa!

Îmi pare rău că a plecat colegul meu din... pentru că declaraţia mea de astăzi vine cumva ca o continuare a declaraţiei sale legate de Autostrada A8. Se pare că este într-adevăr o problemă importantă pentru noi, cei care reprezentăm Moldova.

Astăzi, aşa cum vă spuneam, vreau să vorbim despre Autostrada A8, care ar trebui să fie dincolo de interesele politice şi electorale: Autostrada A8 - Autostrada Unirii. Pentru Galaţi, pentru întreaga Moldovă şi, în definitiv, pentru România, această autostradă nu este un simplu proiect de infrastructură, ci reprezintă o linie de viaţă, o şansă pentru dezvoltare şi pentru viitor.

De aproape două decenii, moldovenilor li se promite o autostradă care să lege Estul de Vest, Moldova de Transilvania şi, prin aceasta, de reţelele europene de transport. Din păcate, realitatea este că timp de decenii nu s-a construit niciun kilometru de autostradă şi am primit amânări peste amânări, explicaţii birocratice şi pierderi de finanţări europene.

Nu putem accepta ca o regiune întreagă să fie tratată ca periferie. Galaţiul, cu potenţialul său industrial şi portuar, rămâne izolat, pierzând astfel investiţii şi oportunităţi. Tinerii continuă să plece spre centrele economice din vestul ţării sau din străinătate, pentru că nu li se oferă infrastructura care să atragă şi să creeze locuri de muncă aici, acasă.

Autostrada A8 nu este doar despre asfalt şi beton. Este despre demnitate, despre echitate şi despre dreptul moldovenilor de a avea aceleaşi condiţii ca restul ţării. Este despre competitivitatea economiei româneşti şi despre capacitatea noastră de a valorifica fondurile europene.

De aceea, solicit şi eu Guvernului să prezinte un calendar clar, realist, cu surse de finanţare concrete, fie din bugetul de stat, fie din credite internaţionale sau alte programe europene. Moldova nu mai poate aştepta. Galaţiul nu mai poate fi ocolit. România trebuie să construiască această autostradă pentru a-şi respecta angajamentele faţă de cetăţenii săi, faţă de moldoveni.

Moldova merită autostradă! Tinerii noştri merită o şansă reală aici, nu doar promisiuni pe hârtie. Iar noi avem datoria să transformăm acest proiect într-o prioritate naţională, indiferent de provocările economice.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Grupul parlamentar AUR, doamna deputat Laura Gherasim.

Domnul deputat Doru-Lucian Muşat.

Domnul deputat Florin-Bogdan Velcescu, vă rog.

Domnul Florin-Bogdan Velcescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

100 de zile de mandat. N-a fost uşor! A fost Nicuşor!

Să vă spun de cursul euro? Mai ţineţi minte cât era cursul euro sau, mai bine zis, ce spaimă a tras poporul ăsta când a venit USR-ul să ne explice cum Simion a prăbuşit cursul leu-euro?

Vorbim de inflaţie, de ce ne spune BNR-ul că vom avea în luna septembrie - 9,8%? Apropo, cursul euro e 5,07, dacă aţi uitat. Vorbim de cum s-au desecretizat toate acele dosare pentru anularea alegerilor? Nu mai vorbim! Pentru că nu vreţi să vorbim despre lucrurile astea, cum nici astăzi n-o să vreţi să vorbim. Mai exact, astăzi veţi avea de votat în plen dacă va trece acea comisie de anchetă referitoare la anularea alegerilor. Sunt convins că n-o să treacă, pentru că nu vreţi efectiv să vedem adevărul.

Nu vreţi să vedem nici cine sunt cei 218 anonimi ai lui Nicuşor, care i-au dat 44 de milioane de lei. Nu vreţi! Pentru că dacă aţi fi vrut, aţi fi iniţiat măcar o întrebare de bun-simţ în platourile de televiziune pe care le controlaţi oricum din subvenţia de la partidele politice.

Nu vreţi să vedem nici ce se întâmplă cu Pilonul 2 şi 3. Nu vreţi să vedem cum în Pilonul 2 sunt 80% din titlurile de stat. Mai exact, Guvernul Bolojan ne spune astăzi, prin aceste discuţii de culise despre Pilonul 2 şi 3, că Guvernul nu mai are bani. Ne spune aşa, printre rânduri, că nu mai sunt bani să dea înapoi celor care au contribuit la Pilonul 2 şi 3. Nu ştiu cum se va răsfrânge asta asupra dumneavoastră, dar vă spun că n-o să fie uşor, pentru că, evident, este Nicuşor.

Încă un aspect, PNRR-ul vreţi să-l reconfiguraţi după bunul-plac şi să duceţi banii dintr-o parte în alta. Înţeleg că ne înarmăm. De principiu, e foarte bine să fii pregătit, numai că nu e OK să tai de la pensionari, de la studenţi, de la profesori şi de la alte categorii care chiar produc ceva în ţara asta, ca să ce? Ca să dăm bani către Franţa, către Germania? Pentru că în realitate, PNRR-ul ăla n-a fost nici de 80 de miliarde, nici de 30 de miliarde, nu e nici măcar de 10 miliarde. Dar aşa se întâmplă la noi, vine câte o poveste frumoasă, după care ea dispare în zare.

Vreţi să mai vorbim de optimizări fiscale, despre cum se duc banii către corporaţii sau cum avem peste 40 de corporaţii care declară venituri, mai bine zis, profituri zero, dar care rulează miliarde de euro prin ţara asta? Nu vreţi, pentru că voi nu vreţi nimic, pentru că, evident, este uşor.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc mult.

Domnul deputat Petru-Gabriel Negrea.

Domnul Petru-Gabriel Negrea:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

"România, de la hub energetic la vasal energetic"

Ni s-a promis că România va deveni un hub energetic european. Că vom produce, vom exporta, vom conduce regiunea. Dar românii nu mai întreabă de exporturi. Întreabă cum îşi vor plăti factura la curent. Cu ce bani vor trăi, când totul s-a scumpit: alimentele, taxele, ratele, carburanţii şi energia?

De la 1 iulie, Guvernul a renunţat la plafonarea preţurilor şi a aruncat milioane de oameni într-o piaţă haotică, unde facturile s-au dublat şi în unele cazuri chiar s-au triplat. În schimb, oferă 50 de lei - o sumă ridicolă, cât o pâine, un litru de ulei şi o promisiune mincinoasă că "e de ajuns".

În acelaşi timp, guvernanţii recunosc public: România nu mai poate produce suficientă energie. Ce s-a ales de hub-ul energetic? Nimic. Doar datorii şi importuri la preţuri uriaşe. Am dat Moldovei curent cu 90 de euro/MWh, dar românii plătesc 160 de euro. Producem puţin, cumpărăm scump şi vindem ieftin. Ăsta e modelul lor de guvernare.

Imaginea de ansamblu este aceea a unui stat care şi-a pierdut controlul asupra resurselor, care trăieşte din importuri şi promisiuni, şi care îşi pedepseşte propriul popor pentru greşelile clasei politice.

În ultimii ani, România a închis peste 7.000 de megawaţi capacităţi de producţie energetică, în numele unor strategii "verzi" dictate din afară, fără să construiască absolut nimic în loc. Proiectele majore, precum reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, au fost împinse dincolo de orizontul realităţii, transformate în simple exerciţii de imagine electorală. Centralele termice - care asigurau stabilitate în sistem - au fost vândute pe nimic, înstrăinate fără garanţii de reconstrucţie sau modernizare. Iar în zona regenerabilelor, deşi se bate monedă pe tranziţia verde, nu s-a făcut niciun pas concret pentru dezvoltarea capacităţilor de stocare. Practic, s-a ridicat un decor "sustenabil", fără fundaţie, fără viziune şi fără coloană vertebrală.

Românii trebuie să stingă lumina ca să facă economie, să îşi închidă boilerele, să renunţe la confortul minim. Aceasta nu e reformă. Este o crimă economică. Este dovada incapacităţii totale a celor care ne-au condus şi ne conduc. Un experiment social dus pe spatele celor mulţi, în folosul celor puţini.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Ionelia-Florenţa Priescu.

Doamna Ionelia-Florenţa Priescu:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Companiile strategice, ţinta atacurilor politicienilor puterii".

Stimaţi colegi,

De 35 de ani vedem aceeaşi strategie de preluare sau distrugere a companiilor cu importanţă strategică pentru România. Asistăm la veritabile campanii de denigrare, pentru a induce opiniei publice credinţa că acele companii sunt o gaură neagră pentru bugetul naţional sau un morman de fiare vechi la care, bineînţeles, trebuie să renunţăm.

Ca exemplu, am văzut cum politicienii puterii atacă de ani de zile Complexul Energetic Oltenia, care se încăpăţânează să reziste, în ciuda unui război mediatic împotriva exploatării de cărbune. Am văzut, de asemenea, cum Hidroelectrica a fost supusă aceluiaşi tratament.

Ultima victimă în acest război împotriva companiilor româneşti este Salrom, societatea la care statul român este acţionar majoritar.

De asemenea, din datele oficiale vedem că Salromul este o companie cu profit şi volume vândute care cresc, în ciuda perioadei geopolitice nefavorabile. Asta demonstrează că Salrom este o companie profitabilă, că îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de statul român şi contribuie semnificativ la bugetul statului.

Totuşi, deşi Salrom înregistrează creşteri comerciale, succese, ministrul economiei pare să nu fie impresionat. Ministrul Radu Miruţă a promovat în spaţiul public afirmaţii care nu sunt susţinute de datele publice şi care prejudiciază imaginea Salrom. Acesta vorbeşte de un presupus monopol pe piaţă şi despre presupuse pierderi ale companiei. Dar cifrele publice îl contrazic: cifra de afaceri a crescut în ultimii ani, iar Salrom are profit, nu pierderi.

Doresc să atrag atenţia că astfel de afirmaţii sunt de neconceput din partea unui ministru şi demonstrează o gravă iresponsabilitate. În loc să susţină o firmă românească cu soluţii concrete, el alege să o atace.

Este just să ne întrebăm dacă aceste declaraţii sunt o eroare sau reprezintă începutul unei campanii de denigrare a Salrom. Mă întreb de ce Ministerul Economiei ar distruge imaginea unei companii la care este acţionar? Se pregăteşte pentru Salrom aceeaşi soartă avută de atâtea companii vitale pentru industria românească?

Consider că Salrom trebuie să fie sprijinit, nu sabotat.

Mă îngrijorează că un ministru se concentrează mai mult pe distrugere şi nu pe construcţie.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Grupul parlamentar al PNL, domnul Eduard-Tatian Mititelu.

Vă rog.

Domnul Eduard-Tatian Mititelu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

Dragi români,

Astăzi vin în faţa dumneavoastră cu o veste bună pentru judeţul Botoşani şi pentru România.

Peste 1.000 de familii vulnerabile din judeţul Botoşani beneficiază deja de lucrări de izolare energetică şi de instalare de panouri fotovoltaice prin Programul "RePower EU", Componenta I7.

Fiecare gospodărie va beneficia de o sumă de peste 20.000 euro pentru eficienţă energetică.

Pentru alte 2.000 de familii din judeţ urmează semnarea contractelor de finanţare pentru montarea de panouri fotovoltaice, cu o valoare de peste 10.000 de euro per gospodărie.

Este important să subliniez că nu vorbim de promisiuni electorale, nu vorbim de marketing politic, vorbim de proiecte concrete şi vorbim de proiecte deja vizibile în teren.

La nivel naţional, peste 50.000 de beneficiari vor beneficia de componenta I4 şi peste 14.000 de beneficiari de componenta I7 a Programului "RePower EU" şi vor primi sprijin pentru instalarea de panouri fotovoltaice şi eficienţă energetică.

Impactul acestui program este unul direct şi asupra bugetului naţional. Doar pentru judeţul Botoşani economiile anuale vor fi undeva la 1,8 milioane de lei, prin eliminarea necesităţii de a sprijini, din bugetul de stat, facturile utilizatorilor vulnerabili, iar la nivel naţional vorbim de economii ce depăşesc 38 de milioane de lei anual, adică aproximativ 7,6 milioane de euro.

Ca parlamentar al judeţului Botoşani, îmi asum responsabilitatea de a mă asigura că beneficiarii primesc lucrări de calitate, că fiecare proiect se finalizează la timp şi că fondurile europene sunt transformate în rezultate concrete pentru cetăţeni.

Permiteţi-mi să adresez mulţumiri tuturor celor implicaţi, operatorii privaţi care au ales să investească în judeţul Botoşani, beneficiarilor care au avut încredere în acest program şi în finanţările europene, autorităţilor locale care au sprijinit prompt eliberarea documentelor necesare programului, ghişeului unic pentru eficienţă energetică, care a procesat peste 3.000 de dosare în judeţul Botoşani, şi Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, care a transformat acest program într-o realitate atât de necesară în contextul actual al pieţei energetice.

Dragi colegi,

Vorbim de măsuri concrete, nu de marketing politic, cu case la 30 de mii de euro.

Vă mulţumesc.

Eduard Mititelu, deputat al PNL, Botoşani.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar SOS România, domnul deputat Tudor Ionescu.

Domnul Tudor Ionescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Astăzi, 10 septembrie 2025, se împlinesc 153 de ani de când Eroul Naţional Avram Iancu a plecat la Domnul, după o viaţă de sacrificii şi de lupte.

Avram Iancu nu este doar o figură a istoriei, ci o flacără vie în conştiinţa românilor. Născut în mijlocul moţilor, crescut în umbra nedreptăţilor, Iancu a înţeles din tinereţe că libertatea nu se câştigă prin rugăminţi, ci prin luptă.

A fost marginalizat de stăpânirea vremii pentru că era "fiu de iobag". Dar tocmai acest stigmat s-a transformat în armă: a devenit avocat, a ridicat poporul său şi a arătat lumii că românii nu pot fi reduşi la tăcere. În 1848, la doar 24 de ani, cu glas puternic le-a strigat moţilor "Voi sunteţi poporul!" şi a dovedit că dreptatea nu poate fi îngenuncheată.

Avram Iancu a fost vânat, prigonit, ameninţat cu moartea. Şi totuşi nu a cedat. A organizat, a mobilizat, s-a opus anexării Transilvaniei la Ungaria, hotărâtă de Dieta de la Cluj în mai 1848, cu ignorarea realităţii etnice din Transilvania, unde românii reprezentau majoritatea covârşitoare a populaţiei. A purtat lupte decisive împotriva celor ce voiau să şteargă existenţa naţională a românilor din Transilvania. A stat în fruntea Ţării Moţilor şi a ţinut piept trupelor maghiare, apărând cu arma în mână dreptul românilor la viaţă, la limbă şi la pământ.

Astăzi, după 153 de ani de la trecerea sa la Domnul, datoria noastră este să continuăm lupta lui. Nedreptăţile nu au dispărut, iar atacurile la demnitatea românilor revin sub alte forme.

Noi, cei de azi, nu avem voie să uităm exemplul lui Avram Iancu. Nu avem voie să lăsăm memoria lui să fie redusă la un nume de stradă sau la un grup statuar. Avram Iancu înseamnă rezistenţă, curaj şi apărarea neamului românesc cu orice preţ.

Membrii şi simpatizanţii Partidului SOS România au fost şi în acest an prezenţi la Ţebea, unde se odihneşte Crăişorul Munţilor, reafirmând hotărârea de a continua lupta pentru libertate, dreptate şi Naţiunea Română, începută de Eroul Naţional Avram Iancu şi strigând într-un glas:

"Trăiască duhul lui Iancu, trăiască moţul între moţi!

Câmpia libertăţii spune că Avram Iancu suntem toţi!".

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Laura Toader?

Doamna deputat Andreea Cîmpianu?

Trecem la Grupul parlamentar POT.

Doamna deputat Ancuţa Irimia.

Vă rog.

Doamna Ancuţa-Florina Irimia:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Când durerea femeilor e ignorată, tăcerea devine complice".

Astăzi nu vorbesc ca expert, activist sau politician. Vorbesc ca om. Ca fiică, ca soră, ca prietenă. Ca cineva care a văzut femei dragi suferind în tăcere, fără răspunsuri, fără sprijin, fără speranţă.

În România, endometrioza este o boală invizibilă. Infertilitatea, un subiect tabu. Iar femeile care trăiesc cu aceste realităţi sunt adesea reduse la tăcere. Li se spune că exagerează. Că trebuie să aibă răbdare. Că "nu e chiar aşa grav".

Dar este grav.

Este grav când o femeie îşi pierde ani din viaţă aşteptând un diagnostic.

Este grav când durerea devine parte din rutina zilnică.

Este grav când visul de a avea un copil se loveşte de birocraţie, lipsă de fonduri şi nepăsare.

Şi este revoltător când, în loc să vorbim despre aceste urgenţe, ne pierdem în polemici sterile. Când Ministerul Sănătăţii preferă să critice medicii pentru participarea la o conferinţă, în loc să asculte vocile celor care cer ajutor.

Endometrioza nu este o simplă durere. România are peste o jumătate de milion de femei care suferă în tăcere. Este o luptă zilnică cu propriul corp.

Infertilitatea nu este o alegere. Este o rană care nu se vede, dar care doare profund.

Nu doar femeile cu endometrioză se confruntă cu infertilitatea. În România, se estimează că peste 300.000 de femei suferă de infertilitate, fără a avea legătură cu endometrioza, din cauze hormonale, genetice sau autoimune.

Mii de cupluri se luptă cu durerea tăcută a unui vis amânat, acela de a deveni părinţi.

În acest context, natalitatea în România continuă să scadă dramatic. În 2024, s-au născut sub 150.000 de copii, marcând cea mai scăzută rată a natalităţii din ultimul secol.

Populaţia României a scăzut cu 94.000 de persoane doar în ultimul an, iar vârsta medie a României a ajuns la 43 de ani.

Astăzi cerem mai mult decât atenţie, cerem acţiune, cerem ca sănătatea femeilor să fie tratată cu demnitate, cu respect şi cu responsabilitate. Vrem programe reale, nu promisiuni. Vrem acces la tratamente, nu liste de aşteptare. Vrem să fim ascultate, nu ignorate.

Pentru toate femeile care au fost nevoite să-şi ascundă durerea, pentru cele care încă speră, pentru cele care au renunţat, astăzi ridicăm vocea, pentru că sănătatea femeilor nu este o temă secundară, este o prioritate, este o datorie, este un act de justiţie.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc mult.

Doamna Rodica Plopeanu, neafiliaţi.

Doamna Rodica Plopeanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Deschiderea unui an nou şcolar - o zi a emoţiilor şi a angajamentului".

În fiecare lună septembrie, odată cu începutul noului an şcolar, întreaga comunitate simte o schimbare de ritm, o revenire la un traseu esenţial pentru viitorul nostru colectiv.

Nu putem să ignorăm, însă, faptul că drumul educaţiei nu este niciodată simplu sau lipsit de provocări. Contextul actual, cu toate complexităţile sale - de la evoluţia tehnologică rapidă, la schimbările sociale şi economice - influenţează şi modul în care sistemul educaţional funcţionează. Cu toate acestea, această zi ne aduce aminte cu tărie că educaţia rămâne fundamentul pe care ne construim fiecare viitor - un pilon esenţial al dezvoltării personale şi sociale.

Procesul educaţional necesită continuitate, răbdare şi un efort susţinut din partea tuturor actorilor implicaţi. De aceea, este important să recunoaştem şi să apreciem pe deplin munca dedicată şi responsabilitatea celor care fac posibilă funcţionarea acestui sistem educaţional - profesorii care îşi dau toată energia pentru a inspira şi a forma generaţiile viitoare, directorii care administrează cu grijă şi viziune instituţiile de învăţământ, precum şi personalul de sprijin care contribuie la crearea unui mediu propice pentru educaţie.

Acest nou an şcolar reprezintă o ocazie unică de a reveni împreună la esenţial - şcoala ca spaţiu al învăţării autentice, al încrederii reciproce şi al formării caracterelor solide. Ceea ce contează acum este să sprijinim acest început prin stabilitate şi responsabilitate, printr-un dialog deschis şi constructiv şi prin respectul sincer faţă de efortul şi dedicarea fiecăruia dintre cei implicaţi.

Le doresc tuturor elevilor, părinţilor, cadrelor didactice şi întregului personal din sistemul educaţional un an şcolar plin de satisfacţii, reuşite şi momente care să îi inspire.

Vă mulţumesc.

Rodica Plopeanu, deputat de Buzău.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, Ion-Alin Tomoescu. Nu este.

Domnul deputat Alexandrin Moiseev.

Vă rog.

Domnul Alexandrin Moiseev:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

În ultimele luni asistăm la o intensificare fără precedent a campaniilor de propagandă ale Federaţiei Ruse pe teritoriul statelor europene, inclusiv în România şi în Republica Moldova. Sub diverse forme - de la mesaje pe reţelele sociale, până la pseudo-analize şi articole finanţate indirect - ni se transmite o idee aparent banală, dar extrem de periculoasă: "Rusia nu este duşmanul meu".

Acest mesaj urmăreşte relativizarea agresiunii ruseşti împotriva Ucrainei, diminuarea percepţiei asupra ameninţării la adresa securităţii continentului şi, mai grav, erodarea unităţii europene şi euroatlantice.

România ştie foarte bine ce înseamnă imperialismul rus. Istoria noastră recentă este marcată de pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa - teritorii smulse prin forţă, şantaj şi ultimatum. Experienţa noastră istorică ne obligă să nu cădem pradă acestei propagande menite să minimalizeze pericolul pe care Rusia îl reprezintă.

Cei care repetă sloganuri precum "Rusia nu este duşmanul meu" devin, conştient sau nu, instrumente ale unei strategii ostile României, NATO şi Uniunii Europene. Această campanie nu vizează doar manipularea opiniei publice, ci şi fracturarea societăţii noastre, alimentarea neîncrederii în instituţiile democratice şi cultivarea unei false neutralităţi.

În paralel, în Republica Moldova, Rusia a investit sute de milioane de euro pentru a opri procesul de integrare europeană. Vorbim despre un război hibrid, dus prin dezinformare, coruperea unor politicieni, manipularea mass-media şi finanţarea partidelor pro-Kremlin. Toate aceste acţiuni au un singur scop: deturnarea Moldovei de pe drumul european şi readucerea ei în sfera de influenţă a Moscovei.

Este inadmisibil ca, în acest context, un parlamentar român să vină la tribuna Parlamentului şi să ceară "neimplicarea României în alegerile din Moldova", fără să condamne, în acelaşi timp, ingerinţa brutală şi constantă a Rusiei. O asemenea atitudine nu înseamnă neutralitate, ci complicitate tacită la destabilizarea unei ţări surori.

Răspunsul nostru trebuie să fie ferm: Rusia este astăzi un agresor. Este responsabilă pentru un război ilegal şi sângeros pe teritoriul Ucrainei, pentru crime împotriva umanităţii şi pentru destabilizarea securităţii europene.

România nu poate şi nu trebuie să devină teren fertil pentru propaganda Kremlinului. Suntem membri ai Uniunii Europene şi ai NATO. Avem datoria să rămânem solidari cu partenerii noştri, să sprijinim fără echivoc Republica Moldova şi să apărăm pacea şi libertatea câştigate cu sacrificii uriaşe.

Aceasta nu este doar o luptă cu arme, ci şi cu minciuni şi manipulări. Să nu permitem ca vocea propagandei ruse să devină mai puternică decât vocea adevărului şi a democraţiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ion-Alin Tomescu? Nu a ajuns.

Continuăm cu doamna deputat Laura Gherasim, AUR. Nu.

Domnul deputat Doru-Lucian Muşat, AUR? Nu.

Grupul parlamentar SOS România, doamna deputat Laura Toader? Nu.

Doamna deputat Andreea Cîmpianu? Nu.

Domnul deputat Robert Alecu, neafiliaţi.

Domnul Robert Alecu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Statul nu este stăpânul, ci partenerul istoriei naţionale. O reparaţie morală necesară".

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vorbesc astăzi despre un formalism rece, care sufocă spiritul ceremoniilor noastre cele mai sacre. Vorbesc despre momentul în care, în faţa monumentelor eroilor, protocolul rigid al statului modern ajunge să insulte istoria vie a acestei naţiuni.

Problema este simplă, dar efectul ei este profund dăunător. La fiecare ceremonie oficială, asociaţiile, care sunt ele însele monumente istorice, parteneri de peste un secol ai statului român, sunt umilite. Sunt puse să aştepte. Să aştepte să se termine ceremonia oficială, să se oprească fanfara, să plece oficialităţile, pentru a putea depune o coroană de flori în afara cadrului solemn, ca nişte intruşi toleraţi.

Stimaţi colegi,

Ce mesaj transmitem noi, când Asociaţia "Cultul Eroilor", fondată în 1919 de către Regina Maria şi patriarhul vremii, Miron Cristea, asociaţie care, prin lege, este partenerul de drept al Armatei Române, în cinstirea memoriei celor căzuţi pentru patrie, este tratată ca un spectator oarecare? Ce semnal dăm, când Societatea Naţională de Cruce Roşie, fondată în 1876, care reprezintă un simbol al umanităţii în vremuri de război şi de pace, auxiliarul autorităţii publice în cele mai grele momente, este aşezată la coadă, după toţi reprezentanţii politici?

Aceste organizaţii nu sunt simple ONG-uri. Ele sunt parte din ADN-ul statului român modern. S-au născut din voinţă regală şi din necesitate istorică. A le ignora statutul special nu este doar o inechitate. Este o amnezie de stat. O nerecunoaştere a faptului că România nu a fost construită doar de instituţii, ci şi de aceşti piloni ai societăţii civile.

De aceea, propunerea mea nu vreau să fie considerată o critică sterilă, ci o soluţie de onoare. Să corectăm regulamentele şi legea, să introducem o categorie specială în ordinea de precădere, pe care o putem numi: "Asociaţii de Importanţă Naţională cu Relevanţă Istorică".

Şi pentru a opri din start orice argument, criteriile de accedere la acest statut trebuie să fie obiective, restrictive şi verificabile: o vechime demonstrată de minimum 100 de ani, statut de utilitate publică recunoscut prin lege şi o structură naţională dovedită. Doar un grup restrâns de entităţi-simbol se va califica, iar prezenţa lor nu va face decât să aducă prestigiu şi greutate oricărei ceremonii. Grup care, pe lângă cele menţionate anterior, include ASTRA, Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, Automobil Clubul Român şi Asociaţia Generală a Vânătorilor... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc mult.

Mai luăm o intervenţie.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ion-Alin Tomoescu, dacă a ajuns. Nu.

Din partea Grupului parlamentar AUR, doamna deputat Laura Gherasim? Nu.

Domnul deputat Doru-Lucian Muşat? Nu.

Grupul parlamentar SOS România - doamna Laura Toader? Nu.

Doamna Andreea Cîmpianu? Nu.

Neafiliaţi - domnul Dumitru Coarnă? Nu.

Doamna Aurora-Tasica Simu, neafiliaţi? Nu.

Bun.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie să dau citire listei declaraţiilor depuse din partea Grupului parlamentar al PSD pentru şedinţa de astăzi, 10 septembrie 2025: domnul deputat Ştefan Ţintă, domnul deputat Marius-Constantin Budăi, domnul deputat Romeo-Daniel Lungu, domnul deputat Mircea-Vasile Govor, domnul deputat Virgil Alin Chirilă şi domnul deputat Nicolae-Adrian Bara.

Din partea Grupului parlamentar AUR: doamnele şi domnii deputaţi Silviu-Titus Păunescu, Ştefăniţă-Alin Avrămescu, Andrei-Cosmin Guşă, Cristina-Emanuela Dascălu, Sorin-Titus Muncaciu, Samuel-Virgil Miclău, Nicolae Mîndrescu, Fabian-Cristian Radu şi Daniel-Cătălin Ciornei.

Grupul parlamentar al PNL: doamnele şi domnii deputaţi Florin-Claudiu Roman, Ioan Balan, Vetuţa Stănescu, Marian Cruşoveanu, Aneta Matei, Simona-Geanina Pistru-Popa, Iulian-Alexandru Muraru, Bogdan-Iulian Huţucă, Răzvan-Olimpiu Cadar, Adrian Mocanu.

Grupul parlamentar SOS România: Nagy Vasile, Florin Caragaţă, Sorin-George Oltenaşu.

Grupul parlamentar al UDMR, doamna deputat Biró Rozália-Ibolya.

Şi, menţionez, colegii care au fost înscrişi pentru a susţine declaraţiile oral, dar nu au reuşit să le prezinte, aceste declaraţii vor rămâne în scris.

Închei prima parte a şedinţei şi vă anunţ că în câteva minute vom continua cu partea de dezbateri pentru proiectele aflate pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.