|
Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În dimineaţa zilei de 27 septembrie 1944, un grup de oameni înarmaţi au intrat în satul Aita Seacă din judeţul Covasna. Sub pretextul că sătenii ar fi ucis soldaţi români, au bătut cu bestialitate câteva persoane şi au ucis 13; 12 bărbaţi şi o femeie. Doi dintre ei au fost decapitaţi cu toporul; ceilalţi, împuşcaţi. Ei nu au avut parte de o judecată dreaptă. Aşa-zişii soldaţi ucişi nici măcar nu au fost găsiţi, dar aceasta nu i-a interesat pe ucigaşii civililor. În drumul lor, în spatele frontului, grupurile paramilitare, în perioada septembrie-noiembrie 1944, în mai multe localităţi din judeţele Harghita, Mureş, Cluj, Sălaj, Bihor, au ucis încă circa 30 de oameni, tot aşa, pentru nişte vini inexistente, fără o judecată dreaptă. Ulterior, în primăvara anului 1945, câteva dintre persoanele participante la aceste acţiuni au fost condamnate la câţiva ani de închisoare. De ce trebuie să ne amintim de astfel de evenimente tragice? Pentru ca ele să nu se mai repete. Iar pentru asta, noi, parlamentarii, trebuie să adoptăm legi care să elimine posibilitatea aplicării unor pedepse fără un proces echitabil, mai ales astăzi, când funcţionează aşa-zisa telejustiţie, prin aportul nedisimulat al organelor de urmărire penală, care ele însele cataloghează oamenii în declaraţiile lor de presă drept "infractori", "terorişti", în cel mai blând caz, "penali". Iar măsurile de siguranţă par a fi folosite ca instrumente de presiune, chiar tortură, pentru obţinerea unor declaraţii nu întotdeauna adevărate. Vă mulţumesc.
|