Parliamentary debates

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Din partea deputaţilor neafiliaţi, dacă sunt prezenţi, doamna Camelia Khraibani, domnul Mihai Deaconu, domnul Ion Eparu?

Revenim la Grupul parlamentar al PSD. Domnul deputat Cezar Cioată? Domnul deputat Sorin-Avram Iacoban? Domnul deputat Dănuţ Bogdan? Vă rog, domnule deputat.

Vă rog, iertaţi-mă, doamnă. Scuzaţi-mă, scuzaţi-mă. Vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia Khraibani:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Ordinul nr. 75/2009 sau limitele competenţei şi onestităţii în tehnocraţie".

Ministerul Sănătăţii a motivat că suspendarea aplicării Ordinului nr. 75/2009 privind recalcularea preţurilor la medicamentele de bază s-a făcut pentru a nu periclita siguranţa pacienţilor şi accesul acestora la tratament. Aşa să fie oare?

Să ne reamintim puţin cum s-a impus elaborarea unei astfel de măsuri. Se ajunsese, în 2009, ca în România, preţurile unor medicamente să fie mai mari decât în alte ţări europene dezvoltate, deşi suntem printre cele mai sărace state ale Uniunii. Într-un raport al Comisiei Europene, se menţiona clar că ţări precum Polonia, România, Bulgaria, par să plătească pentru medicamente relativ mai mult decât Germania, Danemarca, sau Italia, raportat la PIB-ul pe cap de locuitor.

Institutul Britanic NICE recomanda Guvernului român, încă din 2012, să reducă preţurile unor medicamente cu peste 75%, deoarece acele medicamente sunt mai scumpe în România decât în Marea Britanie sau Statele Unite. Ca procent din totalul bugetului sănătăţii, România cheltuia cel mai mult cu medicamentele din Uniunea Europeană, după Bulgaria şi Ungaria.

În 2015, Guvernul Ponta a avut nevoie de 6 luni de zile pentru a putea impune respectarea acestui ordin de către producătorii de medicamente. La vremea respectivă, i s-a reproşat premierului Victor Ponta că a durat prea mult să impună respectarea legii şi că tergiversarea ar fi fost rezultatul presiunilor directe şi indirecte făcute de producători pentru a menţine preţurile ridicate pe piaţa farmaceuticelor, în detrimentul pacienţilor şi al bugetului sănătăţii.

Acum, Guvernul Cioloş a luat decizia suspendării aplicării lui pentru 6 luni şi nimeni nu pare deranjat de acest lucru. În 2015, recalcularea preţurilor medicamentelor a durat circa 3 luni şi a fost efectuată cu efortul a 30 de oameni. În prezent, catalogul de preţuri ale medicamentelor eliberate cu prescripţie medicală în România conţine cu 10% mai puţine produse, dar este nevoie de un interval de timp dublu pentru a finaliza aceeaşi procedură.

Desigur, cineva este avantajat de această situaţie, fie ea şi temporară. Nu sunt convinsă că este vorba de pacienţi. De altfel, suspendarea din Ordinul nr. 75/2009 nu este singura situaţie în care Guvernul tehnocrat foloseşte amânarea ca soluţie pentru rezolvarea unei crize sociale. Când transportatorii au blocat drumurile pentru a contesta majorarea preţurilor la poliţele RCA, soluţia finală pentru care a optat Guvernul tehnocrat a fost îngheţarea preţului poliţelor pentru o perioadă de 6 luni de zile, tot un fel de suspendare, ca şi în cazul preţului medicamentelor.

Constatăm astfel că, în situaţiile cele mai dificile, soluţia preferată în tehnocraţie este să lase pe umerii următorului Guvern responsabilitatea rezolvării efective a problemelor şi, în acest mod, devin evidente limitele mandatului, ale competenţei şi ale onestităţii tehnocrate.

Vă mulţumesc. Camelia Khraibani, deputat, Partidul România Unită.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc mult, doamnă deputat.