Parliamentary debates

Domnul Marian Sârbu:

Din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Despre maghiarii care nu se simt români".

Au trecut mai bine de 20 de ani de când UDMR s-a bucurat şi se bucură în continuare de privilegiul de a se afla la conducerea României, situaţie în care a ştiut să impună uneori tot felul de pretenţii şi să obţină mereu avantaje, unele dintre ele, ce-i drept, justificate. Obişnuiţi să primească tot ceea ce le pofteşte sufletul, au cerut funcţii în guvern, în structurile administrative locale, inscripţii bilingve pentru localităţile din Covasna, Harghita şi din alte judeţe, predarea istoriei şi a geografiei României în limba maghiară... În plus, conform legilor nescrise impuse de către politicieni, au decis ca drapelul secuiesc să fie arborat ca steag al judeţului Harghita, iar imnul Ungariei să fie intonat cu prilejul tuturor evenimentelor maghiarimii. Mai nou, vrând să verifice "loialitatea" partenerilor de guvernare, au decis să ceară, nici mai mult, nici mai puţin decât studii de medicină în limba maghiară la Târgu Mureş! Încă un pas, mic dar sigur, pentru impunerea unor condiţii şi solicitări care încep să depăşească orice închipuire.

Se vede prea bine că legea care guvernează activitatea liderilor UDMR este cea a şantajului politic pe care ei o folosesc pentru a-şi apăra interesele. Interese pe care le cunosc foarte bine (spre deosebire de colegii lor români) şi prin care o minoritate a devenit majoritară în luarea deciziilor din România.

Câţi dintre cei din regiunile din Europa locuite majoritar de români şi-ar permite să facă uz de şantaj şi de ameninţări, câte din satele lor sunt inscripţionate bilingv, câţi dintre ei nu se feresc să vorbească româneşte de teama repercusiunilor? Maghiarii din România sunt oprimaţi ?! Asta doar în mintea mai marilor udemerişti, pentru că oamenii de rând o duc bine cu românii, trăiesc aceeaşi viaţă de privaţiuni, ca şi ei şi respectă legile nescrise ale convieţuirii în bună înţelegere. De ce ei sunt singura minoritate mereu nemulţumită, mereu gata să lanseze noi controverse şi atacuri nefondate? Ar cam fi cazul să observăm că nu trebuie să-i judecăm pe maghiari după spusele şi atitudinea conducătorilor, lucru dovedit de istoria noastră comună.

Solicitarea predării în limba maghiară la UMF Târgu Mureş apare ca o sfidare la adresa românilor dacă ne gândim la faptul că grupul minorităţii maghiare din Parlamentul Slovaciei a fost de acord cu partidul aflat la guvernare ca în toate instituţiile din ţară limba de comunicare să fie cea slovacă. Iar în Slovacia maghiarii reprezintă 10,7%, faţă de 6,6% în România.

Sunt prieten cu mulţi români de etnie maghiară. Un exemplu: doctorul Köszeghi, de 40 de ani lucrează în Neamţ, cel mai tânăr medic primar care a obţinut examenul din judeţ de la noi, de peste 20 de ani este cel mai bun chirurg al nostru... Căsătorit cu o româncă.

L-am întrebat dacă şi-ar fi dorit să facă medicina în limba maghiară. Răspunsul a fost categoric nu.

Cum ar fi relaţionat el cu bolnavii, cu vânzătorul de legume, cu vânzătorul de fructe, cu cel care-i dă lapte.

Aşadar, România este ţara românilor, a celor care respectă limba, istoria, tradiţiile şi legile ei, care gândesc şi simt româneşte.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumim şi noi.