Parliamentary debates

Doamna Rovana Plumb:

Îl invit pe domnul deputat Iulian Bulai, de la Grupul parlamentar al USR.

Domnul Iulian Bulai:

Stimată doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Declaraţia mea politică se numeşte "Ordonanţa de urgenţă pentru copii şi tineri".

Trecem printr-o perioadă dificilă din punct de vedere politic. Cu regret am văzut cum la ceas de seară s-a încercat amputarea sistemului juridic în România. În acelaşi timp, mii de copii abandonaţi în România speră la o familie. După 27 ani de ani nu avem o legislaţie clară cu privire la adopţiile naţionale şi internaţionale. Pe ei cine îi salvează? Cine îi graţiază din acest sistem care îi distruge emoţional?

Vă provoc la un test de empatie. Imaginaţi-vă pentru câteva minute ce înseamnă să fii un copil abandonat şi nimănui să nu-i pese.

În România, aproximativ 57.000 de copii sunt incluşi în sistemul de protecţie specială şi peste 50.000 de tineri au făcut parte din acest sistem de protecţie a copilului. Acum asistăm la spectacolul degradării vieţii, în mare parte din cauza dezumanizării, lipsei de empatie şi dragostei faţă de om.

Îmi exprim indignarea şi dezacordul faţă de modalitatea prin care Guvernul României, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 13/2017, a preferat să rezolve probleme de interes restrâns, ce vizează o mică parte a societăţii, uitând de tinerii şi copiii abandonaţi care fac parte, de asemenea, din societatea românească, şi ignorând complet problemele cu care aceştia se confruntă. Mai mult, zilele trecute, Parlamentul a votat împotriva amendamentelor pe care le-am propus pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă pentru cei 2.500 de tineri care părăsesc anual centrele de copii.

În ultimii patru ani, dintre cei 57.000 de copii instituţionalizaţi, aproximativ 300 au murit din diverse cauze, niciodată investigate sau deplânse.

De asemenea, între 2011 şi 2015 au murit peste 4.900 de persoane cu dizabilităţi instituţionalizate, conform Centrului de Resurse Juridice.

Statistici dure arată că, în ultimii ani, în orfelinatele din România a murit un copil la fiecare cinci zile şi cu toate acestea niciun guvern nu a propus vreun act normativ prin care să se aplice şi să se respecte drepturile copiilor.

Aşadar, de ce atâta grabă privind graţierea şi nicio atenţie acordată acestor copii care sunt o resursă pentru viitorul ţării?

În motivarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017, actualul Guvern a argumentat că CEDO ne cere să reglementăm problema aglomerărilor din închisori, pentru că suntem amendaţi ca stat. Dar nu-i aşa că CEDO nu ne amendează pentru faptul că exterminăm şi abuzăm fizic şi psihic copiii instituţionalizaţi, fără protecţie, că-i alungăm în canale şi nu le oferim dreptul la viaţă?!

Prin măsurile luate recent, membrii Guvernului au transmis fără echivoc că aceste suflete - abuzate o dată de familie prin abandon, abuzate a doua oară de sistem, prin angajaţii lipsiţi de valori şi norme morale - sunt abuzate încă o dată prin nepăsarea şi indiferenţa guvernanţilor.

Haideţi să ne unim pentru cauza copiilor abandonaţi! Haideţi să le dăm o şansă copiilor să crească într-o familie!

Semnat deputat Iulian Bulai, Circumscripţia electorală nr. 29, Neamţ.

Vă mulţumesc.

Doamna Rovana Plumb:

Mulţumesc.