Parliamentary debates

Domnul Marius-Constantin Budăi:

Pentru că a ajuns şi amicul meu, domnul deputat Burduja, o să-i dau cuvântul domnului deputat de la USR, aşa cum am spus.

Vă rog.

Se pregăteşte domnul Zisopol, după care domnul deputat Cruşoveanu.

Domnul Radu Panait:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

"Săptămâna trecută, pe 2 aprilie a fost Ziua Internaţională a Autismului".

Bucuria pe care o aduce un copil într-o familie este nepreţuită. Ca părinte, îţi imaginezi cum va fi viaţa copilului tău. Îţi doreşti să aibă succes, o viaţă frumoasă şi împlinită, îţi faci planuri pentru viitorul lui. Însă când apare prima suspiciune că cel mic are o problemă de sănătate mintală, toate visele pier, bucuria se transformă în tristeţe şi apare un stres continuu, iar pentru mulţi părinţi viaţa pare prea grea pentru a mai putea fi trăită.

Durerea pe care o simţi când îţi moare un membru al familiei se vindecă cu timpul, însă durerea din viaţa unui părinte cu un copil cu autism nu se vindecă niciodată, ci doar poate fi alinată prin micile sau marile progrese pe care le face copilul său, pentru că un părinte cu un copil cu autism nu îşi permite luxul de a visa că, într-o bună zi, copilul lui va avea o viaţă împlinită şi frumoasă.

Prima Lege a autismului a fost făcută în Parlamentul nostru abia în 2010, comparativ cu alte state care conduceau cercetări pe acest subiect încă din anii '60. În anii '70 puneau bazele primelor terapii. 30 de ani mai târziu, noi, în România, îi trimiteam pe aceşti copii în centrele de irecuperabili, care erau, la propriu, nişte lagăre.

Copiii cu autism se pot naşte în orice fel de familii. Nu contează statutul părinţilor, educaţia, pilele şi relaţiile, banii sau influenţa.

Chiar dacă astăzi suntem norocoşi că există diverse centre de recuperare pentru aceşti copii, costurile cu programul de terapie este unul mare, între 2.000 şi 4.000 de lei pe lună. În cele mai multe cazuri, unul dintre părinţi rămâne să îngrijească copilul şi doar celălalt lucrează, iar accesul la o terapie corespunzătoare este un efort financiar imposibil de cele mai multe ori.

Vă puteţi imagina faptul că există familii care au doi copii cu autism, iar părinţii se văd nevoiţi să aleagă, care dintre cei doi va beneficia de terapii? Este o alegere pe care niciun părinte nu ar trebui să fie nevoit să o facă!

Aşa ajungem să avem adulţi cu autism care, chiar dacă ar fi putut fi recuperaţi până într-un punct, ajung să fie izolaţi de societate şi să rămână astfel dependenţi în totalitate de familiile lor.

Este crucial ca noi, prin puterea pe care o avem, de aici, din Parlament, să venim în sprijinul acestor familii şi a copiilor lor.

Ce câştigăm noi, ca societate? Este un lucru foarte simplu - părinţii se vor întoarce la muncă şi îşi vor relua viaţa normală, iar aceşti copii cu autism vor ajunge să contribuie, în măsura în care vor putea, la progresul societăţii.

Haideţi să dăm dovadă că suntem mai buni decât predecesorii noştri, că ne pasă de cei vulnerabili şi că înţelegem că rezolvarea problemelor românilor depinde doar de noi, şi nu de forţele oculte sau de statul paralel.

Radu Panait, deputat al USR PLUS de Satu Mare.

Mulţumesc frumos.

Domnul Marius-Constantin Budăi:

Mulţumesc frumos, domnule deputat.

O problemă extrem de importantă.

Mulţumesc frumos.