Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrei Gheorghe.

Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi voi aborda un subiect un pic mai atipic. De fapt, vreau să atrag atenţia asupra unei situaţii care la nivel planetar începe să devină din ce în ce mai evidentă şi ne dă tuturor un semn de întrebare cu privire la direcţia în care se îndreaptă lumea de astăzi în care trăim.

Voi vorbi foarte pe scurt despre tragedia comunităţilor creştine din Asia, din Orient şi din Africa, un lucru la care nu ar trebui să rămânem indiferenţi, şi un lucru care ar trebui să ne arate că nici astăzi, la 100 de ani după genocidul armean, lumea în care trăim nu s-a schimbat şi nu a reuşit să depăşească această paradigmă a permanentei confruntări, a urii, a dihotomiei dintre bine şi rău şi a incapacităţii de a accepta pe celălalt.

Din păcate, vedem şi astăzi cum comunitatea internaţională este de-a dreptul indiferentă la ceea ce se întâmplă cu creştinii din Africa. Vă dau câteva exemple: marele atentat care a avut loc la Universitatea din Nairobi unde 147 de tineri au fost ucişi doar pentru că l-au mărturisit pe Hristos şi doar pentru c-au avut tăria martirajului într-un moment absolut ieşit din comun şi într-un moment care practic vine să sfideze valorile lumii în care trăim astăzi şi valorile modernităţii pe care cu toţii ne-o asumăm. Avem cazul creştinilor copţi egipteni şi etiopieni din Egipt, asasinaţi tot pentru simplul lucru că sunt creştini; avem cazul tragediei umanitare care se petrece în Nigeria şi care iarăşi lasă o lume întreagă aproape indiferentă, Nigeria, ca şi alte state ale lumii dovedeşte că este incapabilă să-şi gestioneze propriile sale probleme interne şi această incapacitate duce la tragedii umanitare; avem situaţiile din Irak, din Siria, din Orientul Mijlociu şi din Orientul Îndepărtat.

Sper că nu vom asista la dispariţia ultimelor comunităţi creştine din Orientul Apropiat, comunităţi creştine care, indiferent de limba pe care aceştia o vorbesc, indiferent că este vorba de arabi creştini, indiferent că este vorba de asirieni, urmaşii vechii populaţii orientale antice, fie că este vorba de copţi, armeni sau că este vorba de africani, toţi aceşti oameni sunt fraţii noştri creştini, şi toţi aceşti oameni au dreptul la viaţă, au dreptul la libertate religioasă şi au dreptul la libertate de conştiinţă. Şi noi, cu toţii, comunitatea internaţională, mă gândesc aici, România, ca o ţară membră a NATO şi a UE, şi ca o ţară care în tradiţia sa istorică a avut un mare aport asupra a ceea ce priveşte protejarea comunităţilor creştine din Orient, trebuie să conştientizăm acest fapt şi trebuie să acordăm întregul nostru suport acestor oameni, acestor oameni care, iată, uitaţi-vă, ca şi acum 2000 de ani, ajung în pragul martirajului şi se sacrifică pentru valorile în care cred, se sacrifică pentru Hristos. Este absolut incredibil să vedem cum într-o lume pretins liberă, într-o lume în care valorile acestei civilizaţii sunt modelate de valorile creştine, aceşti oameni nu au dreptul de a se exprima şi de a-şi practica propriul lor cult, aşa cum ar trebui s-o poată face orice om de pe planeta asta, indiferent de religie.

Nu trebuie să fim laşi, nu trebuie să ne ferim şi trebuie să vedem acolo unde terorismul întemeiat pe presupuse precepte religioase radicaliste ucide şi unde terorismul întemeiat pe presupuse valori de civilizaţie paralelă cu lumea liberă duce la crime, duce la surghiun, duce la manipularea maselor şi duce, mai presus de orice, la discriminarea pe bază de gen, pe bază de limbă şi pe bază de cultură. Nu trebuie să stăm indiferenţi şi este datoria comunităţii internaţionale să apere lumea liberă şi, de aceea, ceea ce vreau să spun acum este un lucru foarte simplu: consider că noi, românii, trebuie să fim solidari cu toţi creştinii din Orient şi toţi creştinii din Africa, care în această perioadă trec prin momente deosebit de grele şi este de datoria noastră să-i susţinem pe aceşti fraţi ai noştri aflaţi în primejdie. Nu doar a noastră ca naţiune română, ci ca o comunitate internaţională.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.