Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Ion Eparu, Grupul PSD.

Aveţi 3 minute, domnule deputat.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Două sunt motivaţiile care m-au determinat să iau cuvântul astăzi de la microfonul Camerei Deputaţilor.

Prima dintre motivaţii este una cu caracter general şi este una care întotdeauna mi-a produs o apăsare în suflet.

Când ne gândim că în secolul XXI, secolul în care trăim, există copii, foarte mulţi, după cum vom constata din ceea ce am să citesc, implicaţi sub o formă sau alta în diverse forme de conflict, este o situaţie, repet, care în opinia mea ar trebui să dea de gândit tuturor factorilor de decizie la nivel naţional şi mondial.

Aşa cum am precizat, am să încerc să punctez astăzi modul extrem în care resimt copiii de vârstă şcolară procesul de învăţământ, în ideea de a evita extremele negative şi de a tinde cât de mult este posibil către extremele pozitive.

De altfel, declaraţia politică am intitulat-o "Copiii de şcoală, între extremele lumii în care trăim".

În plan mondial, extremele sunt reliefate, pe de o parte, de viaţa şcolarilor din zonele de conflict, iar de cealaltă parte, de viaţa şcolarilor din Finlanda, de exemplu. În ultima vreme s-a tot dat exemplul acesta în ceea ce priveşte sistemul educaţional. M-am oprit la Finlanda, pentru că are, aşa cum se ştie, unul din cele mai performante sisteme de educaţie din lume.

Prăpastia dintre cele două lumi este oglindită de un raport întocmit recent de UNICEF, raport care arată că aproximativ 75 de milioane de copii, aflaţi în zonele de criză din lume, au nevoie urgentă de sprijin educaţional. Raportul UNICEF precede Summitul Mondial Umanitar de la Istanbul, care va avea loc în perioada 23-24 mai 2016.

Special pentru acest summit, secretarul general al ONU a întocmit un raport intitulat "O umanitate, răspundere comună", în care atrage atenţia asupra erodării neruşinate şi brutale a nerespectării drepturilor omului, referindu-se la atacurile asupra spitalelor şi mai ales a şcolilor. În aceste condiţii, în zonele de conflict devine o utopie ideea de şcoală, nicidecum de şcoală performantă.

În plan naţional, extremele sunt atinse, pe de o parte, de cei aproximativ 100.000 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani, care nu merg la şcoală, iar de cealaltă parte, de la olimpicii noştri, a căror dificultate este să ajungă la concursuri, nu să le câştige.

Ideea intervenţiei de astăzi, aşa cum vă spuneam, a avut două motivaţii. Una am prezentat-o. Cealaltă motivaţie este legată de o idee pe care am găsit-o postată pe o reţea de socializare, de către echipa CADON, din municipiul Câmpina, din judeţul pe care îl reprezint.

Echipa, formată din elevi ai Liceului Energetic şi respectiv din profesoara îndrumătoare, a reuşit pentru a doua oară consecutiv calificarea în finala unui concurs internaţional de programare, care va avea loc pe data de 28 mai 2016 în Statele Unite ale Americii.

Pentru a ajunge la acest concurs au nevoie de aproximativ 15.000 de euro, din care bugetul local al municipiului Câmpina asigură doar jumătate. Aceşti copii sunt mult peste medie şi îşi consumă energia nu pentru a se pregăti pentru competiţie, ci pentru a strânge suma necesară pentru drumul la competiţie. Şi ca ei sunt mulţi alţii.

Este adevărat că atunci când vorbim despre performanţă în sistemul nostru de învăţământ trebuie să ne raportăm la context, însă aşa cum spuneam la începutul intervenţiei, eforturile noastre trebuie să se îndrepte în două direcţii: pe de o parte, evitarea extremelor negative şi pe de altă parte, atingerea extremelor pozitive.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Ion Eparu, Colegiul nr. 10, Prahova.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.