Parliamentary debates

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Iulian Bulai.

Domnul Iulian Bulai:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Declaraţia mea politică se numeşte "CFR, compania fără ruşine".

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră folosiţi transportul feroviar, dar mie, personal, îmi plac călătoriile cu trenul, pentru că atunci când nu călătoresc noaptea, îmi oferă ceva de care nu prea mă pot bucura în ultima vreme, şi anume timpul liber.

Când eram licean, obişnuiam să vizitez ţările europene, cu trenul. Mă destindea. Mă ajuta să meditez la locurile pe care le vedeam şi să socializez cu oamenii locului.

Ajuns parlamentar, am ales să fac naveta cu trenul, dar cu mare dezamăgire constat că fiecare călătorie cu CFR reprezintă mereu o adevărată aventură. E aproape imposibil să nu găseşti câte o disfuncţionalitate. Firmele care câştigă contractele de menţinere a curăţeniei în trenuri şi în gări, de obicei, aceleaşi, nu îşi fac treaba. Toaletele din trenuri sunt complet neigienice. Unele vagoane scârţâie din toate încheieturile. Deşi unele perioade sunt anunţate ca fiind mai aglomerate, nu sunt luate măsuri pentru a evita aglomeraţia. Şi exemplele pot continua cu uşurinţă.

Ultima întâmplare, chiar de duminica trecută, îl are ca personaj principal pe "Naşul". Şi nu fac referire la celebrul personaj al lui Coppola, ci la angajatul CFR responsabil de vagonul de dormit al trenului Suceava-Bucureşti. În gara din Roman, cu aproximativ două ore înaintea sosirii trenului, mi s-a transmis de la casierie că nu există locuri pentru dormit disponibile. În gară, alături de un alt călător, am insistat, la geamuri, să urcăm în acel vagon care avea toate uşile blocate şi, surpriză, locuri erau, doar bunul-simţ al însoţitorului lipsea.

În România anului 2017, replica "Ia-mă şi pe mine, Naşule", ar trebui să fie folosită doar când le povestim celor mici despre vremuri trecute.

Nu voi renunţa la această plăcere a mea, de a merge cu trenul, doar pentru că unii angajaţi pun comoditatea lor pe prim-plan şi confortul călătorului pe o poziţie inferioară.

De aceea, am şi decis să încerc, pe toate căile posibile, să contribui, cât de puţin, la îmbunătăţirea acestui serviciu public.

Am adresat mai multe interpelări ministrului transporturilor şi aştept răspunsurile. Dar, mai mult decât atât, sunt curios dacă se vor lua măsuri, astfel încât să se evite pe viitor situaţii similare.

În plus, susţin această declaraţie politică şi le transmit acelor angajaţi impasibili de la CFR că vrem decenţă, nu şpagă şi neruşinare în trenuri. Vrem bun-simţ. Atât din partea angajaţilor CFR, cât şi din partea călătorilor.

Haideţi să recunoaştem când ceva merge rău şi să corectăm. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi, mai ales dacă mergem cu trenul, atunci când vrem să îmbunătăţim ceva...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Încheiaţi, vă rog.

Domnul Iulian Bulai:

... la CFR.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc, dragi colegi.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Şi eu vă mulţumesc.