Parliamentary debates

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., domnul deputat Bejinariu Petru are cuvântul.

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Există la români, de când ne ştim, frica de Dumnezeu, ca semn înalt de credinţă, nobleţe sufletească şi de educaţie; la copii, este cumintea teamă de părinţi, ca semn al bunei creşteri; există în familia tânără teama de soacră, ca semn al păstrării unor tradiţii de respect între familii înrudite prin alianţă; există la noi, românii, teama de omul rău, ca semn al prudenţei, şi alte temeri.

Iată că actuala putere a adus o nouă frică pentru români, dar una străină: frica de Fondul Monetar Internaţional şi frica de Banca Mondială, ca semn al nevredniciei guvernanţilor din România.

Micii funcţionari de la aceste organizaţii internaţionale, fie că se cheamă Poul Thomson, fie că cheamă Emanuel Zervoudakis, induc în opinia românească o mare frică: sacrificarea fermelor de animale şi moartea a circa un milion de porci, moarte prin înfometare, într-un peisaj îngrozitor, rozând şi lemnul şi fierul gardurilor sau devorându-se între ei; stabilirea taxelor care trebuie să crească, când la energia electrică, când la benzină, când la alte produse industriale; nominalizarea companiilor care urmează să fie închise sau lichidate; alegerea societăţilor care trebuie privatizate. toate au stat şi continuă să stea sub decizia acestor finanţişti internaţionali.

Dacă odată cu astfel de funcţionari au venit la noi, românii, distrugerea economiei, scumpirea vieţii, creşterea insecurităţii, nu au dreptate românii să le fie frică?

Destul de mulţi cetăţeni încep să simtă dictatura organismelor financiare internaţionale, ca pe un atentat la siguranţa lor. Recunoaşte asta până şi un ziar cu mare admiraţie faţă de actuala coaliţie guvernamentală.

De fiecare dată, preaplecaţii noştri guvernanţi din 1996 încoace au făcut din domnul Thomson mai mult decât un prim ministru şi actualul funcţionar negociator al F.M.I. are şanse egale.

Şi atunci, cea mai mare parte a populaţiei ţării, care mai are sentimente de apartenenţă la neam şi ţară, care constată că ne merge tot mai rău şi că binele mereu este amânat, când peste un an, când peste 6 luni, care vede că deciziile pentru această ţară le iau alţii, are dreptate să vorbească de un superguvern, de un superexecutiv sau despre un superprim ministru, dar, mai ales, are dreptul să evoce celebrul vers eminescian: "De la Nistru pân-la Tisa" şi de ce nu, versul din Scrisoarea a III-a: "Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?"

O să ajungem în curând să spunem în loc de acea veche expresie cu semnificaţie istorică, "Staţi, oameni buni, că nu vin tătarii!", expresia nouă, modernă: "Staţi, oameni buni, că nu vine încă F.M.I.-ul!"

Să fie oare în obştea românească numai chestiune de mentalitate, de educaţie, sau nostalgie?

Românii sunt oameni dotaţi, oameni bine instruiţi şi cu reală capacitate de înţelegere, inclusiv în problemele din sfera guvernării. Acum văd cât de augumentate au fost promisiunile şi cât de mare este dorinţa continuării guvernării în orice condiţii.

Noi încă mai solicităm Guvernului României să-şi redimensioneze demersurile şi deciziile economice şi politice în spiritul demnităţii naţionale, al dreptului şi capacităţii de guvernare autonomă şi să reprezinte cu adevărat interesele poporului român.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.