Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Am intitulat declaraţia de astăzi "Reforma fiscală în spatele uşilor închise". De peste 12 ani, românii trăiesc cu obsesia unei fiscalităţi împovărătoare şi incoerente, România ajungând din acest punct de vedere un poligon de încercare. Instabilitatea taxelor şi a impozitelor, dublată de agresivitatea lor crescândă, botezată "reformă fiscală", plasează această ţară sub aspectul libertăţii economice pe cele mai precare poziţii de pe mapamond.

Forţa de muncă este principalul domeniu care resimte acest haos, supraimpozitarea ei cu până la 80% mai mult decât în alte ţări arată clar lipsa de interes a clasei conducătoare de a face tot posibilul pentru a motiva munca. Toate acestea, obligă angajatul autohton şi chiar cel străin să apeleze pe scară largă la munca la negru, fenomen care, nici într-un caz, nu este stopat prin organele de control existente în această oră.

Promisiunea electorală de reducere a valorii TVA la produse alimentare, medicamente etc., nici măcar nu s-a aflat printre priorităţile actualilor guvernanţi.

Creşterea cu 8 procente a TVA la produsele alimentare, coroborat cu desele scumpiri ale energiei electrice, ale celorlalte utilităţi, au făcut ca această taxă să aibă un singur scop: descurajarea consumului, într-o ţară în care aproape jumătate din populaţie trăieşte în sărăcie.

Concluzia tristă şi amară: fiscalitatea excesivă loveşte şi în standardul de viaţă al cetăţeanului, dar loveşte cu aceeaşi duritate şi în activitatea productivă. La toate acestea, se adaugă o instabilitate cumplită a impozitului pe profit, a grilelor de impozitare, a salariilor sau diferenţierile privind aplicarea politicii taxelor locale.

Aplicarea aşa-zisei reforme fiscale, cel puţin în ultimii 5 ani ai democraţiei româneşti, s-a făcut fără o prealabilă consultare publică, fără o minimă pregătire psihologică, ceea ce a dus la instalarea unei stări de panică, mai ales când au fost anunţate majorări de taxe şi impozite pentru produsele alimentare.

Toată această brambureală care poartă denumirea de reformă fiscală are un singur scop: bugetul de stat. Specialiştii finanţişti ne asigură că presiunea fiscală din ţara noastră se înscrie în media europeană. Oare aşa să fie? Se poate compara o sarcină fiscală de maximum 60% asupra unui venit mediu de 25.000 de dolari, ca în occident, cu o sarcină fiscală de maximum 60% asupra unui venit mediu de maximum 2000 de dolari, aşa cum se câştigă în România? Orice bun matematician îşi dă seama că răspunsul este negativ. Aşa cum este concepută, politica bugetară nu răspunde nici uneia dintre cerinţele sale. Bugetul este întotdeauna prea mic pentru a acoperi nevoile sociale, culturale, de sănătate şi de apărare ale românilor şi este prea agresiv pentru a-şi îndeplini funcţia economică de stimulator al reformei, iar în aceste condiţii, reforma fiscală propovăduită de atâtea guverne nu este decât un şir lung de impozite, taxe sau de mărire a cuantumului acestora pe spinarea contribuabililor. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.