Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa intervenţiilor cu Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Iulian Iancu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Astăzi, 26 aprilie 2006, se împlinesc 20 de ani de la cel mai grav accident nuclear. În urma unui test eşuat, reactorul patru al Centralei atomo-electrice de la Cernobâl a explodat. Vaste porţiuni din Europa au fost acoperite cu reziduuri radioactive.

Practic, un viciu de proiectare a provocat o creştere dramatică a energiei, elemenţii de combustibil radioactiv s-au rupt şi o masivă explozie de abur a pulverizat scutul protector de deasupra reactorului eliberând particule radioactive în atmosferă. Răspândirea particulelor radioactive ale accidentului de la Cernobâl a fost detectată în anii următori în întreaga lume.

Totuşi, în afara zonelor direct afectate de explozie, ţările Europei de Est şi Scandinavia au fost cele mai expuse în prima săptămână de după accident, expunând populaţia acestor zone la radiaţii de 400 de ori mai mari decât cele de la Hiroşima.

Cei mai periculoşi izotopi eliberaţi în atmosferă au fost: cesiu 137, iod 131, stronţiu 90. Aceşti izotopi au timpul de înjumătăţire suficient de mare pentru a se acumula în corpul uman sau, în cazul iodului, în glanda tiroidă. Atât stronţiul, cât şi iodul localizându-se în organe vitale ale corpului, sunt imposibil de eliminat, devenind o sursă constantă de radiaţii şi cauzând cancerul sau alte boli.

Explozia a ucis 30 de oameni într-o primă fază, însă până astăzi Organizaţia Greenpeace din Rusia consideră că s-au înregistrat peste 60.000 de decese. În Ucraina, speranţa de viaţă a scăzut cu 4% pentru bărbaţi şi 1,5% pentru femei în urma accidentului.

În urma acestei catastrofe, producţia de energie electrică de origine nucleară a cunoscut un puternic regres pentru mai bine de 10 ani. În perioada 1986-2002, energia electrică produsă în centrale nuclearo-electrice a crescut constant, de la 1,39 twh până la 5,51 twh în 2002, fiind însă considerată, în strategia Uniunii Europene, în furnizarea de energie drept o sursă de energie controversată.

Episodul Cernobâl a provocat o anumită neîncredere a opiniei publice în siguranţa, în funcţionarea centralelor nuclearo-electrice ce a determinat vehemente mişcări de protest ale cercurilor ecologiste împotriva acestor centrale.

Cu toate acestea, este greu de conceput viitorul energiei fără utilizarea acestei forme de energie. Astfel, în anul 2004, la Bruxelles, Loyola de Palacio, vicepreşedintele Comisiei Uniunii Europene, avertizând asupra lipsei unei strategii unitare şi coerente pentru înlocuirea petrolului ca sursă de energie primară, anunţa întoarcerea Europei cu faţa către producţia de energie nucleară.

Luând în considerare doar rezervele recuperabile certe, zăcămintele actuale de uraniu la nivel mondial sunt suficiente pentru circa 88 de ani, la nivelul actual de producţie. Resursele suplimentare însă care se ridică la circa 9794 de mii de tone ar putea creşte durata la aproape 400 de ani, ceea ce oferă un plus de linişte asupra viitorului energetic al omenirii.

În ce priveşte România, extracţia de minereu de uraniu a început în 1952, iar producţia acumulată până în prezent este estimată la 18 mii de tone. Rezervele certe ale României sunt de 3,3 mii tone presupunând că producţia actuală de 90 de tone pe an a fost utilizată exclusiv pentru funcţionarea Grupului 1 de la Cernavodă, înseamnă că rezervele certe existente pot asigura funcţionarea unui grup timp de circa 37 de ani.

Aceste rezerve ar putea asigura funcţionarea primelor două grupuri de la Cernavodă până în anul 2025. Scăderea însă dramatică a rezervelor de petrol şi gaze naturale ne va marca în mod decisiv civilizaţia actuală. Pentru omenire este imposibil să continue să exploateze iraţional circa 100 milioane de barili pe zi fără ca petrolul, ca cea mai importantă resursă energetică, să se epuizeze.

Guvernele consideră că acesta este unul dintre cele mai de temut secrete, date fiind consecinţele enorme asupra omenirii. La sfârşitul anilor '90, preţul petrolului era de 11 dolari pe baril. De atunci până astăzi s-a majorat de mai bine de şase ori. Plafonul maxim este fixat a fi atins în 2008, când este prognozat a fi aproape 180 de dolari pe baril, un preţ absolut astronomic.

În aceste condiţii, mulţi experţi consideră curba lui Hubert, care stabileşte începutul sfârşitului erei petrolului între anii 2008-2010, drept realistă. Recentele evenimente din Iran, ţară de neoprit în încercarea sa de a se dota cu arma atomică, au determinat convulsii în rândul celor mai mari puteri ale lumii, dar care, în final, au condus la creşterea preţului petrolului la un nivel record de peste 73 de dolari pe baril, confirmând scenariul creşterii dramatice a preţului petrolului.

De cealaltă parte, gigantul rus Gasprom a ridicat tonul faţă de europeni care sunt din ce în ce mai dependenţi de gazele naturale din Rusia, ameninţând că-şi va orienta exporturile spre America de Nord sau Asia dacă Uniunea Europeană va încerca să-i pericliteze eforturile de expansiune.

Comemorând dezastrul de acum 20 de ani de la Cernobâl, întrebarea firească este: poate Guvernul actual să asigure securitatea energetică a României? În acest context internaţional, din punct de vedere energetic, România este obligată să reanalizeze strategia de dezvoltare durabilă din punct de vedere energetic şi să promoveze imediat proiectele energetice de interes naţional care ar trebui să reprezinte principala prioritate pentru C.S.A.T.

Europa a decis să se întoarcă cu faţa spre energia nucleară, dar numai în condiţii de securitate maximă. Din fericire, unitatea de la Cernavodă, Unitatea 1, utilizând un reactor de tip Candu a demonstrat un regim de funcţionare de securitate maximă.

Susţinerea financiară pentru Unitatea 2 şi lansarea Unităţilor 3 şi 4 conferă României posibilitatea de a juca un rol cheie în exportul de energie în sud-estul Europei.

Lituania a fost obligată să închidă capacitatea nuclearo-electrică ce era similară celei de la Cernobâl şi face eforturi uriaşe pentru plata energiei electrice achiziţionate din import.

Bulgaria are, de asemenea, patru reactoare de 440 MW neanvelopate la Koslodui şi pe care s-a angajat faţă de Uniunea Europeană că le va închide până la data aderării, deşi a investit mai bine de 220 de milioane de euro în aceste blocuri energetice. Două unităţi, Unitatea 1 şi Unitatea 2 au fost deja închise.

O situaţie similară întâlnim în Ungaria, Slovacia, Cehia, ce deţin exact aceleaşi blocuri energetice neanvelopate şi care presupun ori costuri uriaşe pentru securizare ori vor fi închise.

Cu toate acestea, este de neînţeles cum Guvernul României, într-un mod iresponsabil şi neprofesionist, a abandonat obiectivele fundamentale ale statului în gestionarea sectorului energetic. Înregistrăm deja o întârziere de un an la punerea în funcţiune a Unităţii 2 de la Cernavodă. Nu s-a găsit soluţie încă pentru un necesar de 220 de milioane de dolari pentru finalizarea lucrărilor.

Iată, un an pierdut în acest context internaţional ce ar fi oferit o şansă atât din punct de vedere al deficitului în balanţa comercială, dar şi o cantitate de încă 10% energie ieftină din producţia internă a României destinată populaţiei.

Strategiile recente elaborate de actualul Executiv încununează pe deplin neprofesionalismul pentru simplul motiv că prevederile acestora se anulează reciproc şi amândouă anulează declaraţiile din luna ianuarie ale primului-ministru.

Prin urmare, solicităm primului ministru să abandoneze imediat temele sterile, politicianiste de care s-a ocupat timp de 500 de zile de guvernare, aducând populaţia României în pragul disperării. Solicităm să promoveze imediat proiectele strategice de interes naţional pentru a asigura dezvoltarea industriei energetice româneşti, prin valorificarea rezervelor energetice primare, petrol, gaze naturale, cărbune, energie hidro şi, iată, energie nucleară, prin lansarea unui program naţional privind reducerea dependenţei de petrol. Este singura şansă pentru a repoziţiona România în noul context energetic şi economic european şi internaţional şi, totodată, de a crea nişa de dezvoltare economică şi socială a României, ca stat membru al Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.