Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Dumitru Bentu, de la P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă voi prezenta o declaraţie politică inspirată de evenimente presummit.

Declaraţia se intitulează "Bricheta".

În întregul sport românesc se adânceşte procesul de degradare a relaţiilor intrinseci, dar şi a valorilor morale în ansamblul lor, atâtea câte au mai rămas.

Simbolul acestei cutremurătoare realităţi a devenit bricheta. Din metal sau din plastic, anexă a viciului tabagic, obiectul cu pricina este aruncat cu furie în jucători şi arbitri, în oficiali, de către tineri fără educaţie şi mai ales fără perspectivă, grupaţi după principiile hoardei în asociaţii de aşa-zis suporteri. Şi, totuşi, nu vom glosa pe tema brichetei-obiect, ci ne vom referi la o alta, cea a brichetei-metaforă. Căci, fără dubiu, ce altceva a fost la Craiova între preşedinte şi premier, decât un schimb violent de brichete aidoma celui din Giuleşti, Ghencea sau Ştefan cel Mare?

Totul a pornit sau, mai corect, a repornit de la revendicarea unei paternităţi - privatizarea "Automobile Craiova", preluată de Ford Europa. A fost patentată cu această ocazie un nou tip de politică, "politica de hală".

Iritat de prezenţa preşedintelui care, în treacăt fie spus, nu are nici o atribuţie oficială în procesul de privatizare (deşi a ţinut să reamintească faptul că el a hotărât preţul în urma unei vizite în Statele Unite ale Americii), premierul a stabilit maliţios o corelaţie între prezenţa lui Traian Băsescu şi înţelegerea de către acesta a utilităţii taxei auto. Replica tăioasă a celui din Dealul Cotrocenilor a trimis fără echivoc subiectul în zona firmei Citroen, de care premierul este efectiv şi afectiv legat.

Şi contrele au continuat sub privirile consternate ale oficialilor americani care au aflat cum se câştigă licitaţiile de către asfaltocraţii preşedintelui sau care sunt obiceiurile unui comandant de navă, aluzie la refuzul premierului şi al Partidului Naţional Liberal de a fi amaraţi la cheiul ales de Băsescu (partidul prezidenţial).

Este evident că războiul nu se mai duce între palate, ci între doi bieţi majordomi, iar brichetele (de fapt vorbe grele şi contraproductive) sunt aruncate cu aceeaşi inconştienţă.

Şi pentru că Traian Băsescu foloseşte expresii memorabile dar şi, în unele cazuri, reprobabile, încheiem cu o parafrază la una dintre ele: Ţara nu-i ca nava, domnule preşedinte.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Mai mulţi dintre dumneavoastră, prezenţi în sală, nu mai insistă să prezinte oral declaraţiile şi le-au depus la mine: domnul Costică Macaleţi şi domnul Valeriu Zgonea de la PSD, domnul Gheorghe Dragomir şi domnul Nicolae Popa de la PNL, domnii Petre Străchinaru, Marius Rogin, Laurenţiu Mironescu şi domnul Traian Igaş (două) de la PD-L, domnul Paul Magheru de la PRM, domnul Constantin Faina şi domnul Vlad Hogea de la P.C.

De asemenea, domnul Oltean, de la PD-L.

Au mai depus domnul Buda, domnul Petru Călian, domnul Grigore, doamna Bruchental-Pop şi doamna Graţiela Iordache.