Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnilor colegi,

Sunt fericit să vă spun că m-am liniştit cu privire la formula de conducere, pe care distinsul nostru premier s-a grăbit s-o pună în "pâine" după "imensul serviciu" făcut lui şi ţării de domnul preşedinte Băsescu prin revocarea viceprim-ministrului supărător de interesat în desfăşurarea unor alegeri prezidenţiale corecte.

Ce "serviciu" i-a făcut preşedintele domnului prim-ministru?

I-a netezit cea mai sigură cale spre "ruperea gâtului". Metaforic vorbind, se aud din ce în ce mai clar voci care spun că "Boc părăseşte terenul, se pregăteşte Flutur". Şi sunt chiar convins că mult televizata căzătură a marelui, pardon, iubitului nostru prim-ministru a fost o dulce hârjoană pe lângă buşitura ce i se pregăteşte.

Revenind însă la formula de guvern aleasă de domnul pe care l-am amintit, combinaţiile ce ni s-au prezentat sunt, după umila mea părere, capabile să mulţumească şi pe cel mai cusurgiu dintre noi! Nici nu ne-am fi putut dori ceva mai bun! Să mă explic, de altfel.

Cine altul s-ar fi putut ocupa de educaţie în afară de profesorul universitar aflat în aceeaşi persoană cu premierul (mare densitate de competenţe pe metru pătrat, dacă mă pot exprima astfel)? Numai 45 de minute de la intrarea în clădirea ministerului nou adjudecat i-au fost de ajuns pentru a bombarda presa cu raţionamentele născătoare de decizii, ce ar urma să fericească învăţământul românesc (ăla, sigur, de "scoate tâmpiţi"), să fericească elevii, părinţii şi cadrele didactice, acum şi pururea şi în veacul vecilor, cum dramatic spunea Delavrancea.

Sau la sănătate! Doamne fereşte să nu fim bolnavi! Dar, dacă totuşi se va întâmpla, afirm că ne putem îmbolnăvi liniştiţi! Ia gândiţi-vă şi domniile voastre ce sigură va fi sănătatea în România bordurată frumos, cu multă marmură de varii culori, sau cu imitaţie de granit pentru a ne induce mai hotărât senzaţia de forţă.

Cum care forţă? A economiei româneşti, oameni buni!

Ce dacă s-a scăpat actualul ministru al sănătăţii la preluarea noului portofoliu şi a declarat presei că economia ţării este bolnavă! Păi, tocmai de asta a luat Ministerul Sănătăţii. Ori ne vindecă şi pe noi şi economia ţării, ori la loc comanda!

Sau la agricultură! Doamnelor şi domnilor, cine va mai avea, ca noi, o agricultură deraiată? Adică n-o să implementeze omul transporturilor disciplina feroviară, marşul triumfător al construcţiei de autostrăzi, balansul graţios al navelor - adică nu că de astea nu mai avem în lanurile patriei? Haida-de!

E cu adevărat cel mai potrivit! Mai ales că, după ce l-am văzut la televizor în rol de pilot de avion, am înţeles de ce li se spune, în studenţie, unora dintre cei de la Agronomie, că vor deveni "aviatori în brazdă".

Şi în continuare! Ce muncă mai plătită să ne dorim decât acum când, în sfârşit, graţie gândirii superioare de partid şi preşedinte, ministrul de finanţe a primit şi portofoliul muncii. Dacă nu ne-om sătura de salarii mult sporite numai să vedeţi dumneavoastră! Bani sunt cu grămada, urmare efectelor impozitului forfetar!

Lista poate continua, dar m-am decis, pour la bonne bouche, cum spune franţuzul, să închei manifestându-mi pe această cale satisfacţia că unul dintre cei mai activi miniştri ai vechiului Guvern a preluat treburile mediului, declarând cu dulce şi blond zâmbet că turismul oricum se învecinează întru preocupări cu multe alte sectoare ministeriale. În acest caz, aş avea totuşi un amendament, determinat de rememorarea unei glume mult gustate înainte de 1990, care la întrebarea "Cu cine se învecinează marele nostru vecin din răsărit" răspundea "Cu cine vrea el!"

Dar dacă doamna în discuţie găseşte că se poate învecina cu Parlamentul? La câtă putere crede preşedintele că are şi cum îşi proteguieşte apropiaţii, iaca ne-o fi dat să vedem superba fiinţă-ministru al turismului, mediului, Parlamentului, cultelor, justiţiei şi al cărui minister s-o mai afla în presupusă vecinătate!

Recunoaşteţi, aşadar, doamnelor şi domnilor colegi, că am toate motivele să fiu liniştit cu privire la noul Guvern şi la ce treabă va face.

Cum se spune pe la mine pe acasă şi cred că şi la dumneavoastră, Dumnezeu cu mila!

Mulţumesc.