Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Se pregăteşte, de la Grupul PNL, domnul Gabriel Pirtea.

Tot la Grupul PNL, au depus declaraţii, în scris, domnul Ioan Balan şi domnul Claudiu Răcuci.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Pe 21 aprilie am sărbătorit 25 de ani de la semnarea, la Bucureşti, a Tratatului privind cooperarea prietenească şi Parteneriatul în Europa între România şi Republica Federală Germania.

Acest eveniment a avut loc la Timişoara, oraşul în care a început Revoluţia Română din 1989, evenimentul istoric care a deschis calea pentru o Românie democratică.

Tratatul este foarte important în sine, dar şi în contextul acelor ani, pentru că, după Revoluţie, România a făcut paşi înapoi sub regimul Iliescu. Trebuie amintit că, imediat după Revoluţie, în ianuarie 1990, prietenii noştri germani şi-au arătat susţinerea pentru naţiunea română. Guvernul Helmut Kohl a oferit gratuit curent electric, în valoare de 100 milioane de mărci, pentru ca populaţia României să nu îngheţe în acea iarnă, iar mii de cetăţeni germani, asociaţii, bisericile evanghelică şi catolică au trimis convoaie de ajutoare în România. Din nefericire, au urmat primele alegeri în mai 1990, când postcomuniştii au câştigat, îndepărtând ţara din nou de Occident. Ce a urmat, au fost mineriadele şi Tratatul neratificat cu Uniunea Sovietică.

În această situaţie nefavorabilă pentru ţara noastră, a apărut o rază de speranţă. Ca urmare a prăbuşirii Uniunii Sovietice, unii de la Bucureşti au priceput că viitorul ţării noastre nu poate fi legat decât de civilizaţia occidentală.

Cei care ne-au întins o mână de ajutor au fost tot partenerii germani. După ce deja în ianuarie 1990 ministrul federal de externe, Hans-Dietrich Genscher, fusese în România, inclusiv la Timişoara, acesta a semnat alături de omologul său român, Adrian Năstase, pe 21 aprilie 1992, Tratatul de prietenie, care ne leagă până astăzi.

Am convingerea că sintagma "Parteneriatul în Europa", conţinută în titlu, nu a fost întâmplătoare. Guvernul Kohl ştia de atunci că, odată cu reunificarea Germaniei, calea spre extinderea Uniunii Europene era deschisă şi pentru fostele ţări comuniste, inclusiv România. Prietenii noştri germani ştiau că locul României este în Uniunea Europeană şi că vom fi parteneri apropiaţi în Europa.

Totodată, datorăm deciziei Guvernului Gerhard Schröder faptul că, începând cu 2002, cetăţenii români au circulat fără vize în Uniunea Europeană, dar şi încheierea la timp a negocierilor de aderare în decembrie 2004. Să subliniem aici eforturile fostului comisar Günter Verheugen în acest sens.

Mai mult decât atât, deşi existau voci politice puternice care solicitau amânarea aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană cu un an, datorăm tot Germaniei faptul că aderarea s-a produs la termenul prevăzut, 1 ianuarie 2007, sub preşedinţie germană a Uniunii Europene. Acest aspect are pentru mine valoare de simbol. Doamna cancelar, Dr. Angela Merkel, a fost aceea care, atunci când s-a cerut amânarea, a spus nu, citez: "Pacta sunt servanda".

Revenind la tratat, acesta a avut şi prevederi de maximă importanţă atât pentru minoritatea germană, cât şi pentru politica ţării noastre, în domeniul minorităţilor naţionale, care este o adevărată poveste de succes a României democratice.

Aceste prevederi au avut urmări concrete, extrem de favorabile pentru comunitatea noastră, care a beneficiat de un sprijin enorm din partea celor două ţări. De altfel, nimic din ceea ce am realizat nu ar fi fost posibil fără sprijinul României şi Germaniei.

În egală măsură, ţin să subliniez că activitatea Forumului Democrat al germanilor din România a fost spre binele întregii societăţi din România, nu numai al minorităţii germane şi totodată îndreptată spre extinderea şi aprofundarea relaţiilor dintre cele două ţări. Cu atât mai regretabil este faptul că astăzi, la 25 de ani, unii reprezentanţi ai mass-media, dar şi ai PSD, ai ALDE şi ai PMP calomniază şi denigrează minoritatea germană şi FDGR.

Aştept în continuare ca prim-ministrul Grindeanu să se delimiteze şi să condamne public, în numele Guvernului pe care-l conduce, aceste afirmaţii.

Ca atare, la acest moment de bilanţ, putem afirma cu convingere că Tratatul de prietenie româno-german reprezintă un mare succes pentru toate cele trei părţi implicate: România, Germania şi minoritatea germană din România.

De aceea, ca reprezentant al minorităţii germane în Parlamentul României, doresc să exprim în numele comunităţii noastre mulţumiri celor două parlamente, celor două guverne şi tuturor persoanelor care ne-au sprijinit în decursul acestor 25 de ani.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Florin Iordache:

Da.

Şi eu vă mulţumesc.