Parliamentary debates

Domnul Alexandru Rafila:

Domnul deputat Dragoş Gabriel Zisopol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Şi se pregăteşte domnul deputat Constantin Bîrcă, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Anul acesta, sărbătoarea Zilei Naţionale a Republicii Elene, 25 martie are o strălucire şi încărcătură emoţională aparte. Se împlinesc 200 de ani de când, pe 25 martie, Ziua Bunei Vestiri, a început Revoluţia Renaşterii Naţionale a Eladei.

După 400 de ani de sclavie otomană, revoluţia a izbucnit şi libertatea a încetat să mai fie un vis îndepărtat. Este prima revoluţie care a reuşit să creeze un stat naţional independent în sud-estul Europei.

Începuturile mişcării naţionale greceşti le aflăm în perioada de vârf a iluminismului modern elen, în jurul anului 1800, când dezvoltarea economică, constituirea unei noi clase sociale educate, cu noi concepţii de viaţă şi idei revoluţionare au favorizat renaşterea naţională şi spirituală a grecilor.

Învăţăturile filosofilor francezi ai iluminismului şi Declaraţia Drepturilor Omului au avut un profund ecou printre intelectualii Greciei prerevoluţionare. "Liberté, egalité, fraternité" au devenit şi idealurile grecilor.

Este perioada când unul dintre principalii săi reprezentanţi, Rigas Feraios Velestinlis, al cărui destin a fost strâns legat de Ţările Române, unde a trăit timp de 15 ani în calitate de secretar al domnitorului Nicolae Mavrogheni, a scris faimosul "Mai bine în libertate o oră. Decât 40 de ani în sclavie şi ocnă", o frază indisolubil legată de lupta de eliberare. Fascinat de ideile Revoluţiei Franceze, Rigas visa la ridicarea grecilor şi a celorlalte popoare balcanice şi reunirea acestora în cadrul unei mari entităţi politice.

Organizaţii precum Hellenoglosso Xenodocheio - fondată în anul 1809 şi Societatea Philomous - înfiinţată în 1814 - au pregătit terenul pe care se va construi edificiul Revoluţiei de către organizaţia secretă Philiki Eteria - fondată în anul 1814 la Odessa.

Începând cu anul 1820, Philiki Eteria, condusă din 12 aprilie de Alexandru Ipsilanti, fiul Elisabetei Văcărescu şi al lui Constantin Ipsilanti, domnitorul Moldovei şi al Ţării Româneşti, a creat numeroase centre revoluţionare, din Moldova şi până în Creta, favorizând apariţia unor mişcări de eliberare naţională în Balcani.

La nivel diplomatic, Revoluţia a început la finele lunii februarie 1821, la Iaşi, unde este publicată celebra proclamaţie a lui Ipsilanti - "Luptă pentru credinţă şi patrie", devenită manifest al luptei antiotomane.

Luptele ce au urmat în Ţările Române, la Drăgăşani, Secu şi Sculeni, sunt exemple de sacrificiu suprem al celor care înflăcăraţi de idealurile libertăţii şi independenţei ne învaţă şi astăzi lecţia dureroasă a curajului, devotamentului şi dăruirii.

Situaţia politică potrivnică şi diferendele dintre participanţi la mişcarea revoluţionară au dus la un epilog trist al Revoluţiei greceşti în Principatele Române.

Revolta a continuat în Elada şi s-a extins treptat în Balcani. Eroismul şi jertfa revoluţionarilor în bătăliile inegale împotriva puternicului Imperiu Otoman au provocat admiraţia întregii lumi. Începând cu anul 1827, Grecia semnează o serie de tratate internaţionale care, în cele din urmă, în anul 1832, îi vor pecetlui calitatea de stat independent.

Mesajul universal al Revoluţiei Elene este actual - libertatea este cea mai înaltă virtute, însă atingerea şi menţinerea acesteia necesită sacrificii şi eroice lupte. Iar un popor unit, prin voinţă şi perseverenţă, poate învinge orice tip de opresiune.

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

În acest context, la 200 de ani de la declanşarea Revoluţiei din 1821, membrii Uniunii Elene din România îşi îndreaptă recunoştinţa către cei care, în Grecia şi în afara ei, au suferit martiriul, dar şi către cei care duc mai departe cu demnitate spiritul nemuritor al elenismului.

În încheierea alocuţiunii, permiteţi-mi ca, în calitate de preşedinte şi deputat al Uniunii Elene din România, să le urez un călduros la mulţi ani grecilor şi filoelenilor de pretutindeni.

La mulţi ani, Grecia!

La mulţi ani prieteniei româno-elene!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alexandru Rafila:

Mulţumesc, domnule deputat.