Parliamentary debates

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Trecem la Grupul parlamentar al PNL.

Vetuţa Stănescu.

Vă rog.

Doamna Vetuţa Stănescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Avram Iancu şi datoria cinstirii memoriei unui mare român".

România, aşa cum o cunoaştem astăzi, este rezultatul unei lungi şi tumultuoase istorii. Dacă astăzi avem o ţară, un stat independent şi suveran, care îşi poate decide singur calea pe care să o urmeze, trebuie să nu uităm că toate acestea se datorează înaintaşilor noştri care au scris, au luptat şi s-au sacrificat pentru idealul naţional. 1848 reprezintă un moment de cotitură în istoria continentului european, un adevărat cutremur cu reverberaţii ce se vor întinde până la hotarele ţării noastre. Cataclismul început în ianuarie în regatele italiene se va extinde în Franţa, Austria şi Prusia. Solicitările revoluţionarilor vor gravita în jurul reformei constituţionale, reformă care să garanteze drepturi, libertăţi extinse şi egalitate în faţa legii. Revoluţia din Ungaria, condusă de Lajos Kossuth, s-a îndreptat direct împotriva absolutismului coroanei habsburgice. Profitând de agitaţiile din Viena, Boemia şi Italia, împotriva conducerii austriece, revoluţionarii unguri au declarat ţara lor independentă, considerând ca făcând parte din aceasta şi regiunea croată şi Transilvania. Răspunsul românilor nu a întârziat să apară, organizându-se la Blaj, în zilele de 3-5 mai 1848, o mare adunare prin care românii transilvăneni solicitau să fie respectaţi ca naţiune, cu drepturi aferente acestui statut, precum - reprezentarea în Dietă, desfiinţarea iobăgiei, înfiinţarea de şcoli româneşti în toate satele şi oraşele sau folosirea limbii române în administraţie. Încorporarea Transilvaniei va naşte astfel un conflict deschis între români şi armatele revoluţionare ungare, care vor ocupa tot Ardealul, mai puţin Munţii Apuseni. Aici, armata moţilor, condusă de tânărul avocat Avram Iancu, în vârstă de doar 24 de ani, va opune o rezistenţă de netrecut în faţa trupelor maghiare. Organizată după modelul roman, cu pretori şi tribuni în fruntea oştirilor, armata condusă de Craiul Munţilor va deveni nucleul rezistenţei româneşti. După terminarea ostilităţilor, Avram Iancu va duce o intensă activitate pe lângă curtea imperială de la Viena pentru a obţine drepturile la care era îndreptăţită naţiunea română din Transilvania, refuzând orice încercare a austriecilor de a-l cumpăra în schimbul renunţării la munca sa patriotică.

Am primit cu bucurie anunţul făcut de prim-ministrul liberal Nicolae Ciucă, la mormântul Craiului Munţilor, de la Ţebea, privind dedicarea anului 2024 personalităţii lui Avram Iancu, marcându-se astfel 200 de ani de la naşterea marelui erou al românilor. Cinstirea memoriei lui Avram Iancu este o datorie sacră pe care o avem faţă de înaintaşi, dar mai ales faţă de cei ce vor veni după noi. Figuri marcante, precum Avram Iancu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti sau Nicolae Bălcescu, sunt dovada racordării spaţiului românesc la dinamica evenimentelor europene de la acea vreme. Este vital ca tinerii să cunoască personalităţile istorice care au luptat ca noi să trăim astăzi într-o ţară cu graniţe proprii şi stăpână pe destinul său. A-ţi cunoaşte istoria reprezintă actul suprem de cinstire a celor care au avut curajul să înfrunte orice vicisitudine pentru naţiunea lor, dar îţi oferă şi posibilitatea de a nu uita că împlinirea unui mare deziderat poate începe, câteodată, cu o frază, pe cât de banală, pe atât de puternică, precum: "Noi vrem să ne unim cu ţara".

Vă mulţumesc.

Deputat al PNL de Hunedoara, Vetuţa Stănescu.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Vă mulţumesc.