Parliamentary debates

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Urmează la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Radu Zlati.

Se pregăteşte, din partea colegilor deputaţi neafiliaţi, domnul deputat Ion Eparu.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Săptămâna trecută, vorbeam despre faptul că în România zilelor noastre un copil născut la ţară are şanse extrem de scăzute pentru a dobândi acele competenţe profesionale care i-ar da dreptul la o meserie bine plătită.

Azi voi vorbi despre România generică, să zicem aşa.

O Românie care ar trebui să se dezvolte economic, dar într-un top al competitivităţii mondiale, top organizat cu ocazia Forumului Economic Mondial, România se află undeva pe locul 60, între cele 138 de state clasificate. Am zice că e oarecum onorabil. Nu este, pentru că competitivitatea derivă din mai mulţi factori. Or, ceea ce trage România în jos, să zicem, este faptul că are o calitate a sistemului de învăţământ undeva înspre coada clasamentului. Din 138 de state, România se află pe locul 121, stimaţi colegi.

Printre statele care au un sistem de educaţie mai de bună calitate decât noi se află: Gabon, Congo, Tanzania, Uganda, Nepal, Ucraina, Laos, Albania - săraca Europei, Albania. Unele dintre aceste state au trăit nu de mult un război civil; se află mult înaintea României.

Desigur, noi suntem ocupaţi cu războaiele dintre români şi români. Din această cauză, în cazul competenţei forţei de muncă actuale, România se află pe locul 59. Dar, atenţie, această competenţă profesională este dată - şi locul ceva mai bun, ceva mai onorabil - de generaţiile educate în "odiosul regim" şi care acum, eminamente, stau să iasă în afara câmpului muncii.

Acea statistică spune că la anul ne vom afla pe locul 60. Noi suntem, cum ziceam şi în declaraţia mea politică de săptămâna trecută, în cădere şi totuşi refuzăm să mărim bugetul alocat educaţiei.

Ieri am avut o întâlnire cu un grup de reprezentanţi ai societăţii civile, care solicitau, cu o oarecare sfiiciune, ca anul ce vine bugetul să fie ridicat cu 13%, astfel încât în patru ani să ajungem la faimosul 6% prezent în Legea învăţământului, dar pe care noi nu îl aplicăm, prorogându-l an de an prin Legea bugetului, aşa cum probabil se va întâmpla şi prin bugetul pe care noi sau alţii îl vom vota sau îl vor vota în decembrie, anul acesta.

Dar asta înseamnă încă patru ani de aşteptare. Şi în loc să fim pe locul 60 în 2000, noi vom fi pe locul 63, pentru că refuzăm să infuzăm atâţia bani cât este nevoie pentru a opri declinul, iar alocarea doar a 13% în plus faţă de un buget oricum de mizerie nu va rezolva problema.

De aceea, atrag încă o dată atenţia conducerii partidelor, parlamentarilor - şi mai puţin în măsură Guvernului, pentru că nu Guvernul aprobă Legea bugetului, ci doar o propune -, că timpul începe să nu mai aibă răbdare.

Şi cum spuneam săptămâna trecută, domnilor, vine iarna. Nu iarna calendaristică, deşi vine şi aceea, ci iarna lipsei de cunoştinţe pentru tinerele generaţii.

Vă mulţumesc.

Radu Zlati, deputat de Cluj.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Aţi descris foarte frumos România lucrului bine făcut.