Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul coleg deputat Ion Răducanu, din partea Grupului Partidului Social Democrat, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Florin Tătaru, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Răducanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Vă mulţumesc foarte mult. Vă rămân îndatorat că mi-aţi dat cuvântul.

Declaraţia mea politică se intitulează "Papagalismul, noua boală a politicii româneşti".

"Motto: "Prefăcătoria este ştiinţa regilor". Aşa spunea cardinalul Richelieu.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

După mai bine de 23 de ani de aşa-zis capitalism definit prin libertate, democraţie şi economie de piaţă, România este într-o situaţie gravă. Oamenii îşi pierd locurile de muncă, îşi pierd locuinţele, pentru că nu mai pot să-şi restituie creditele la bancă, tot mai multe firme intră în insolvabilitate sau direct în faliment, corupţia înfloreşte, evaziunea se întăreşte, sistemul de sănătate are el însuşi nevoie de tratament, siguranţa alimentară este periclitată de incompetenţă şi iresponsabilitate, justiţia politizată îşi pierde credibilitatea, autorităţile statului sunt la un pas de disoluţie, societatea începe să fie bântuită de banditism, definit prin atacuri armate, trafic de droguri, de ţigări, de persoane, clanuri mafiote, hoţi la drumul mare, cu alte cuvinte, de infracţiuni de crimă organizată.

Uitând parcă de interesul naţional şi poate pentru a întări părerea Europei că în România există pericolul de a se instaura anarhia, comanda politică în justiţie şi în economia de piaţă, manipularea, nepotismul, clientelismul şi incompetenţa, hoţia, pentru a defini astfel vacarmul balamucului politic ce domneşte în societatea românească, unii parlamentari, miniştri, analişti, jurnalişti, ONG-işti şi securişti, actori ai unor piese de teatru TV ieftin, papagalicesc de dimineaţa până seara vrute şi nevrute, obţinând zilnic, ceas de ceas, "succesuri" nebănuite prin clamarea partiturilor şi repertoriilor primite de la zeii sau binefăcătorii lor, conducători politici sau moguli care-şi apără interesele personale. Acesta este răul cel mai mare pe care cei mai de sus îl pot face României. Nu ştiu dacă acest comportament nu poate fi asimilat cu defăimarea ţării şi a naţiunii.

Papagalismul, noua boală a politicii româneşti, trebuie tratat până nu este prea târziu, până nu va evalua spre paroxism. Papagalii vorbitori sunt de toate culorile şi stau pe diverse crengi şi crenguţe în pom, şi pe dreapta şi pe stânga, şi pe centru şi sub pom, iar mulţi chiar în aer. Asemenea lor se comportă şi purtătorii de mesaje al unora sau altora pe micile ecrane, de parcă ar dori să-şi expună penele colorate cât mai bine. Cei portocalii fug de răspundere şi aruncă vina pe alţii pentru nenorocirile pricinuite populaţiei de unii dintre ei care, după ce au prăduit banul public fără nicio jenă, fără nici o ruşine, fără nici o teamă, acum propăvăduiesc ataşamentul şi grija faţă de poporul amărât şi umilit şi se declară salvatorii acestuia, loviţi de amnezia faţă de ordonanţele de urgenţă pe care le-au emis când guvernau.

Sunt convins că românii nu mai pot fi manipulaţi de aceşti ipocriţi, oportunişti, farisei care frizează bunul-simţ şi care cred că prin moţiuni simple, repetate, penibile şi fără substanţă, vor reuşi să se reabiliteze în faţa alegătorilor. Ei trebuie să răspundă cu vârf şi îndesat pentru tot ceea ce au făcut în afara legii în timpul guvernării lor. Cei violeţi sau OTV-iştii şi-au pierdut tribuna şi ecranul principal, dar continuă să facă propagandă de tip comunist, încărcată de populism, de dilentantism, fals patriotism, declarându-se apărătorii românilor săraci şi umiliţi.

Nu aş fi corect şi imparţial dacă nu aş observa şi personaje de tipul acestor papagali vorbitori şi de alte culori care poposesc pe ecranele televiziunilor sau pe paginile presei scrise sau on-line şi repetă la infinit aceleaşi fraze fără substanţă şi credibilitate, de multe ori inepţii politice, dar mai ales inepţii economice. Cei galbeni uită că şi ei au condus ţara patru ani, timp în care au deţinut toate pârghiile economice şi în care economia duduia, înregistrând însă venituri de 31% şi cheltuieli de 37% din PIB, paradoxal cu o creştere economică falsă, însă fără acoperire, exact în momentul începerii crizei economice, pe care nu au luat-o în considerare. Acum, aceştia susţin cu obstinaţie lucruri aberante, cum ar fi: "Ministerul Apărării a furat banii pensionarilor militari", "Preşedintele Băsescu nu mai este preşedinte de drept", dar de fapt el este. "În Guvern pot fi miniştri chiar politicieni care sunt trimişi în instanţă", "În partid pot intra şi traseişti de la adversarii politici pe care nu de mult îi înjurau", "Miniştrii pot primi sponsorizări pentru birouri", "Procurorul general şi procurorul şef al DNA trebuie avizaţi prin negocieri politice", "Primul-ministru nu poate avea înţelegeri instituţionale cu Preşedinţia", "Oficiul Registrului Comerţului trebuie să se reîntoarcă la Camera de Comerţ şi Industrie a României, adică de la stat la sectorul privat, ataşat liberalismului". Cel mai dăunător discurs rămâne însă cel lipsit de condescendenţă şi respect faţă de partenerii europeni.

Cei alb-albaştri, veşnic nestatornici în alianţe, dar antenişti convinşi şi recunoscuţi, au tot mai multe idei năstruşnice, ba introduc impozitul forfetar, ba îngălbenesc frunza verde a turismului, ba salvează pensiile cadrelor militare, ba ajung senatori după greva foamei, ba susţin o nouă suspendare a lui Băsescu, dar apără colaboratori ai securităţii, ba intră în Senat, ba demisionează din Senat, ba impozitează micii fermieri, ba gestionează neprofesionist situaţii de criză privind siguranţa alimentară.

Cei roşii vorbesc acum cel mai puţin şi poate că acest lucru e de bine. Ei sunt, fără îndoială, reprezentanţii puterii, ai Guvernului, sunt cei de la care românii aşteaptă soluţii, măsuri, legi pentru asigurarea bunăstării, pentru siguranţa zilei de mâine, aşteaptă sprijin european, şi nu scandal cu liderii europeni, aşteaptă consens naţional, şi nu veşnic război. Purtătorii de mesaj trebuie să-şi susţină primul-ministru, trebuie să poarte mesajul acestuia de a asigura condiţiile necesare pentru guvernarea României în pace şi linişte, în consens cu nevoile cetăţenilor, cu cerinţele Uniunii Europene, cu acordurile cu FMI. Nu putem să mai acceptăm gâlceava zilnică pe tema Băsescu sau procurorii şefi, lipsa de consens politic la infinit, dorinţa de putere a unora de a ajunge şefi cu orice preţ sau intenţia altora de a-şi impune regulile pentru a scăpa de problemele din justiţie.

Nu în ultimul rând, nici purtătorii de mesaj şi formatorii de opinie din media şi societatea civilă nu mai reprezintă de mult interesele poporului român şi pot fi suspectaţi că sunt mesagerii diverselor grupuri de interese, dacă judecăm după modul în care moderează emisiunile, încercând cu cerbicie să-şi impună ideile preconcepute şi să culpabilizeze cu orice preţ interlocutorii în platoul TV, abordând un ton justiţiar şi de multe ori inchizitoriu vorbind în numele societăţii civile.

Unde este oare societatea civilă adevărată din România?

Unde sunt intelectualii acestei naţiuni? De ce nimeni nu vrea să ia poziţie critică adevărată faţă de falsele elite, faţă de elitele cleptocrate, cum le numea istoricul englez Tom Gallagher în cartea sa intitulată "Furtul unei naţiuni, România de la comunism încoace", care nu recunosc adevăratele eşecuri ale guvernării postdecembriste ale naţiunii române. Atât timp cât statul român nu va sprijini instituţionalizarea presei independente prin lege, pentru ca aceasta să devină o adevărată putere în societate, putere responsabilă în ceea ce face şi spune, poporul român va fi în continuare minţit, derutat, înspăimântat şi, bineînţeles, manipulat. Avem nevoie de o lege a presei.

Atunci când minciunile, justificările, partiturile şi repertoriile acestor personaje nu vor mai fi acceptate şi ascultate de românii tot mai necăjiţi şi intoleranţi faţă de hoţia şi prăduirea banului public, de adâncirea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci, ei se vor transforma în păsări migratoare şi vor trebui să-şi caute o altă locaţie pe planeta Pământ. Şi aş încheia cu un citat dintr-o fabulă a lui Fedru: "Cei ce îndrăgind minciuna îşi fac o tristă faimă/Zadarnic adevărul pe urmă îl mai îngaimă/ Că nu mai au crezare/ Pe cei ce mint sperând că scapă/Îi vezi curând intrând la apă."

Mulţumesc.

Ion Răducanu, deputat UNPR, Colegiul 4 Timişoara.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.