Parliamentary debates

Domnul Marian-Cătălin Predoiu:

Vă rog.

Mai departe, putem trece la PMP.

Domnul Constantin Codreanu.

Tuturor colegilor mă adresez - o să vă semnalez cu 30 de secunde înainte de expirarea timpului, să vă puteţi încheia declaraţia.

Domnul Constantin Codreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi are următorul titlu: "Istroromânii - o minoritate înrudită, în dificultate culturală extremă, ameninţată cu dispariţia".

Istroromânii din Croaţia reprezintă comunitatea istorică de români din afara graniţelor ţării, cea mai puţin numeroasă, circa 1.500 de persoane, şi în cea mai mare dificultate culturală, întrucât doar aproximativ 300 dintre ei mai vorbesc dialectul istoric istroromân. Singurul act legislativ românesc care face referire la ei este Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

În 1992, UNESCO a inclus dialectul istroromân în Cartea Roşie a limbilor în pericol, amintind că este grav periclitat. A se vedea în acest sens UNESCO - "Red Book of Endangered Languages".

La 27 august 2007, Ministerul croat al culturii a inclus graiurile istroromâne, numite valah şi jeiănesc, în Lista bunurilor culturale nemateriale protejate. Nu există administraţie, învăţământ, presă sau biserici în acest dialect istoric al limbii române comune în ultimele două localităţi din Regiunea Istria, în care ei mai sunt majoritari, Jeiăni şi Şuşneviţa. O minidiasporă istroromână există în Canada, Italia, Australia şi Noua Zeelandă.

Acum 121 de ani, Teodor T. Burada publica o listă de 114 localităţi sau cătune, populate altădată de istroromâni, care-şi pierduseră în secolul al XIX-lea limba maternă, dar mai păstrau un şir de caracteristici etnice româneşti. Mai mulţi lingvişti români şi străini au cercetat dialectul istroromânilor.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, România a făcut primele eforturi de susţinere a acestei minorităţi înrudite, iar primul istroromân bursier al ţării noastre, Andrei Glavina, supranumit "Apostolul istroromânilor", a reuşit organizarea la Şuşneviţa, între 1921 şi 1925, a Şcolii "Împăratul Traian", cu predarea în dialectul istroromân şi în româna literară.

Astăzi, dialectul istroromân se află la o răspântie: sau se va stinge definitiv, sau va resuscita, cum au resuscitat, bunăoară, nu fără efort, ebraica sau limbile celtice, manx şi cornică, din Marea Britanie.

Statul român a finanţat generos refacerea şcolii din Şuşneviţa, inaugurată la 8 noiembrie 2016. Acest lucru însă nu este suficient. Este nevoie ca elevii acestei şcoli să aibă abecedare şi manuale în dialectul istroromân, dar şi în româna literară, să fie instruiţi de învăţători şi profesori care să fi urmat cursuri de pregătire în România, să poată vizita ţara noastră în cadrul unor proiecte educaţional-culturale.

De asemenea, le-am putea da o mână de ajutor celor două localităţi istroromâne din Croaţia, pentru a se înfrăţi cu localităţi din România.

Domnul Marian-Cătălin Predoiu:

Să vă pregătiţi să încheiaţi!

Domnul Constantin Codreanu:

O cooperare exemplară cu statul croat şi organismele europene se impune.

Fac un apel stăruitor către Guvernul României şi, în special, către Ministerul Românilor de Pretutindeni şi Institutul Cultural Român să trateze cu prioritate problematica istroromână şi să intervină în sprijinul minorităţii istroromâne înrudite, aflate în dificultate culturală extremă şi ameninţată grav cu dispariţia.

Domnul Marian-Cătălin Predoiu:

Mulţumesc.

Domnul Constantin Codreanu:

Istroromânii trebuie salvaţi!

Vă mulţumesc.

Deputat Constantin Codreanu, Partidul Mişcarea Populară, Circumscripţia electorală nr. 43 diaspora.

Domnul Marian-Cătălin Predoiu:

Mulţumesc.