|
Domnul Ion Bălan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Nu mă aşteptam să-mi daţi cuvântul aşa de repede. Declaraţia mea politică se intitulează "3 decembrie, Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi". Stimaţi colegi, înainte de a începe declaraţia mea politică, permiteţi-mi să urez, încă o dată, de data aceasta de aici, din plenul Camerei Deputaţilor, la mulţi ani românilor şi tuturor acelora care simţim româneşte! Şi iată că, după data de 1 decembrie, urmează o altă dată importantă pentru aproximativ 15% din populaţia lumii care suferă de un handicap, conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dar nu numai pentru aceştia. Data de 3 decembrie a fost aleasă în 1992 de Adunarea Generală ONU pentru a motiva populaţia să înţeleagă efectele dizabilităţilor şi pentru a combate discriminarea. În prezent, în România, trăiesc aproximativ 700.000 de persoane cu handicap, dintre care 90.000 sunt copii. Dintre acestea doar 12,6% sunt active pe piaţa muncii, restul persoanelor fiind dependente de ajutorul din partea statului şi al rudelor. Cei cu probleme grave beneficiază de serviciul subvenţionat de stat al însoţitorilor, aproximativ 135.000 de persoane. Însă, dincolo de statistici şi cifre, ONU doreşte ca întreaga lume să devină mai conştientă şi mai responsabilă de problemele celor de lângă noi şi de integrarea persoanelor cu dizabilităţi, cu atât mai mult în ţările mai sărace, unde posibilităţile de a susţine politici publice în legătură cu persoanele cu dizabilităţi sunt limitate. Revenind la situaţia din România, suntem conştienţi cu toţii că este nevoie de eforturi consistente pentru a ajunge la un standard acceptabil în ceea ce priveşte susţinerea persoanelor cu handicap, indiferent în ce grad. Concret, vorbesc despre programe naţionale, cu finanţare adecvată, pentru depistarea timpurie a dizabilităţilor, dar şi de servicii medicale gratuite de diagnosticare şi monitorizare a acestor persoane. Şi, la fel de important, un plan complet, coerent şi realizabil pentru integrarea lor în societate, pentru manuale speciale, profesori şi specialişti pregătiţi, locuri şi spaţii adecvate, posibilităţi de a-şi exersa cele învăţate, angajarea efectivă şi valorificarea potenţialului celor care pot şi vor să-l ofere societăţii, mai ales pentru faptul că au atâta nevoie de acest lucru. Şi pentru toate acestea, ar trebui să avem în vedere următoarele: sunt foarte puţine locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi; nu toate instituţiile şi mijloacele de transport sunt accesibilizate corespunzător; sistemul educaţional din România este deficitar pentru persoanele cu dizabilităţi. Iată, aşadar, câte teme de reflecţie avem, cu toţii, pentru 3 decembrie. Vă rog, aşadar, să reflectăm împreună în cel mai serios mod cu putinţă. Vă mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.
|