Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

Îl invit în continuare la cuvânt pe domnul deputat Daea Petre din partea Grupului PSD şi se pregăteşte domnul deputat Vicenţiu-Mircea Irimie, Grupul PC-PLR.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Petre Daea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O declaraţie politică cu un titlu inedit: "Salut, tinereţe înfrântă!"

Migala de a aduna te îndeamnă mai tot timpul sa fii atent la ce pierzi. Scăpările în timp a secundelor importante afectează puterea de a aştepta.

M-am gândit tot timpul dacă să aştepţi înseamnă pierdere şi să accelerezi înseamnă câştig. N-am găsit în mine răspunsul, dar mi-am putut da seama prin comparaţie unde poate fi el găsit - în viaţa reală.

Viaţa mi-a oferit exemple pe care le poţi analiza prin prisma interesului personal, înserându-l întotdeauna cu responsabilitatea existenţei în cel colectiv, care se împacă atunci şi numai atunci când liniştea şi bucuria îi cuprinde pe toţi laolaltă. Puterea de a asculta şi dorinţa de a vorbi este cântarul răbdării colective, iar temperarea este lubrifiantul înţelegerii între noi.

Asistăm, din nefericire, la schimburi de vorbe dure, la acuze meritate sau nu, dar puse în mişcare de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui. Noaptea liniştii biologice se transformă în chinul închipuirii zilnice, alimentând astfel bateria lipsei de respect.

Nu mai poţi saluta vorba dulce, respectul cuvenit, întrucât nu mai e loc de circulaţia intensă a lipsei de respect, a degradării limbajului. Se nasc şi se dezvoltă câmpuri de atac la persoană, la principiu, la act, la judecată, la generaţii. Nimic nu mai rămâne la locul lui, nici binele nu mai are loc, nici echilibrul nu mai este necesar, nici succesul nu mai are valoare. Parcă totul este nedrept.

Constaţi prin privire şi strângere de mână că toţi dorim să fim laolaltă, în binele personal şi să simţim că acesta este rodul înţelegerii colective. Dar, din nefericire, nu putem să atingem această stare, tinereţea dorinţei şi puterea răbdării se văd izolate, deşi ele trăiesc, există şi se dezvoltă întotdeauna în orice loc unde organizarea colectivă are raţiunea construcţiei funcţionale.

Slăbeşte coeziunea, se destramă ordinea, se prăbuşeşte intenţia de bine şi speranţa împlinirii, se despart generaţiile. Tabloul neîmplinirilor umbreşte pe cel al faptelor bune, parcă mergem cu spatele, iar ochii parcă nu mai sunt cu noi.

Abordarea rapidă, analiza succintă ne fac şi pe noi, cei din Parlamentul României, părtaşi la tot ce există şi se desfăşoară cu noi, lângă noi şi prin noi.

Salut echilibrul şi decenţa abordării tematice, împărtăşesc schimbul de idei şi disputa constructivă, sunt şi voi fi acolo unde se zideşte, se construieşte ceva. Doresc prin această intervenţie să particip la construcţia înţelegerii.

Îmi îngădui prin lipsa de răspuns să-mi chem conştiinţa împăcării şi a raţiunii în tot ce facem noi cu noi şi noi pentru alţii în Parlamentul României. La început de an chem la raţiune, echilibru şi răbdare pentru a fi noi înşine în slujba actului de înţelegere şi împlinire socială.

Tot ce se construieşte bine are în zidul imaginar respectul, echilibrul, ruşinea pentru greşeli şi puterea de a învinge ceea ce ne desparte. Chemarea la abordare fără patimi este începutul construcţiei trainice.

Disputele între modul de gândire şi abordare este natural să se regăsească între generaţii diferite, dar este necesar ca ele împreună să genereze împlinirea obiectivelor comune.

Ca parlamentari nu avem dreptul de a ne supăra când punctul de vedere are altă interpretare. Dacă culoarea abordării dă nuanţa deciziei, fondul acesteia trebuie să dea conştiinţa înţelegerii.

Speranţa în bine prinde şi sacrificiul nereuşitei, iar dacă ea este digerată cu suferinţa înţelegerii, atunci respectul creşte exponenţial.

Dacă mesajul meu are măcar darul de a fi ascultat, atunci pot saluta cu respect pe cei ce se supun ascultării selective.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.