Parliamentary debates

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Învăţământul românesc mai are o şansă"

Una dintre cele mai mari "realizări" ale depunerii mandatului Cabinetului Boc a reprezentat-o plecarea din fruntea învăţământului românesc a mult contestatului Daniel Funeriu.

De departe, Daniel Funeriu a fost cel mai slab şi cel mai contestat ministru din perioada postdecembristă. Dacă Daniel Funeriu ar mai fi rămas încă opt luni în fruntea învăţământului românesc, ne-ar fi trebuit peste 10 ani ca să reparăm ce a distrus domnia sa. În numai doi ani şcoala românească, elevul şi profesorul au devenit poligoane de experimentare sub conducerea lui Daniel Funeriu.

Fostul ministru al educaţiei a urmat două linii: cea impusă de Traian Băsescu şi linia lui proprie. Ambele extrem de păguboase pentru învăţământul românesc, iar faptul că a mers pe linia Băsescu s-a văzut. La nici 24 de ore după ce oficial nu a mai deţinut funcţia de ministru al educaţiei, Daniel Funeriu a fost numit consilier prezidenţial la Palatul Cotroceni.

Spre deosebire de predecesorul său, noul ministru, Cătălin Baba, are un avantaj - vine de la o catedră universitară şi cu ani în urmă a fost consilierul lui Andrei Marga, pe vremea unuia dintre cele mai apreciate ministeriate în domeniu. Se poate spune deci că noul ministru ştie cum se mănâncă pâinea în învăţământul românesc, adică exact ceea ce Daniel Funeriu nu a ştiut niciodată.

Poate repara ministrul Cătălin Baba, cât se poate repara în câteva luni, din ceea ce a stricat Daniel Funeriu în doi ani? Este o întrebare al cărui răspuns îl aşteaptă deopotrivă elevii, părinţii lor, profesorii din şcoli generale şi licee, studenţii şi cadrele universitare. Este o întrebare la care răspunsul este foarte greu de dat. Oricum, mai mult rău decât a făcut Daniel Funeriu, noul ministru nu poate face învăţământului, pentru simplul motiv că nu cred că există în România de azi vreo persoană care să coboare actul ministerial mai jos decât Daniel Funeriu.

Dacă noul ministru Cătălin Baba nu va mai acorda credit politrucilor din învăţământ, va avea abilitatea să nu respingă sfaturile pe care i le pot oferi persoanele cu experienţă din învăţământ, dacă nu va ignora sindicatele şi va utiliza linia dialogului, atunci există speranţe că se poate îndrepta dezastrul lăsat de predecesorul său.

Dacă ministrul Cătălin Baba va veghea ca nu zona politicului să decidă noile conduceri ale universităţilor, dacă va propune sau va accepta modificări la legea educaţiei, votată în mandatul Funeriu, şi dacă va elimina experimentele făcute de predecesorul său, atunci există şansa să se afle în postura celui mai puţin criticat ministru dintr-un cabinet contestat.