Parliamentary debates

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Nechifor, după care domnul Oprea.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi are...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnule deputat,

Închideţi microfonul şi deschideţi-l din nou, că sunteţi pe cronometrul vechi.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi are ca temă un cuvânt pe care îl rostim foarte des, şi e vorba de Centenar. Dar nu actualul Centenar, ci următorul Centenar, Bicentenarul, aşadar.

În urmă cu câteva săptămâni am discutat foarte aprins în Parlament, şi în comisii, şi în plen despre un proiect de lege - care s-a şi votat între timp - referitor la Centenar. Erau atât de aprinse discuţiile, încât aveai impresia că discutăm aici despre termenii Unirii din 1918.

Dar anul acesta, în această perioadă, n-am făcut altceva decât să recunoaştem un moment istoric. N-am făcut altceva decât să trecem pe curat câteva idei de bun-simţ, cu medalii şi distincţii spre a fi acordate celor care au un cuvânt important sau trăiesc în zone importante, în care s-a petrecut şi Marea Unire de la 1918, dar şi Primul Război Mondial.

Evident că după acest moment s-au aprins unii şi criticau România. Poate pe bună dreptate, pentru faptul că nu s-a manifestat suficient de mult, în comparaţie cu Ungaria, care, iată, pregăteşte şi ea un Centenar - Trianonul - şi pentru care acordă mult mai mult efort şi mult mai multe fonduri.

Dar, stimaţi colegi, suntem acum într-o perioadă în care, după 10 ani de la integrare, după 10 ani de la momentul în care am intrat ca parte importantă a Uniunii Europene, ar trebui să gândim mai profund către viitor. Şi sigur că e greu de crezut că acum vor fi recunoscute merite. A trecut mult timp de când România a început aceşti paşi, prin 2000, a trecut mult timp de când România a închis negocierile, în 2004, şi iată că recunoaşterea a venit puţin, parţial, chiar aici, în plen, de la preşedintele Comisiei Europene, din partea lui Jean-Claude Juncker.

Dar trec anii foarte repede şi cred că un moment istoric pe care va trebui să-l gestionăm, să-l jucăm bine se va întâmpla în 2019, când România va avea preşedinţia rotativă a Comisiei Europene. Şi întrebarea mea sinceră, şi preocuparea mea sinceră este dacă ştim să jucăm acest moment? Dacă suntem pregătiţi? Şi dacă acceptăm că vom fi judecaţi peste 100 de ani pentru modul în care ne-am dus la bun sfârşit această şansă istorică. Suntem parte a Uniunii Europene, suntem 27 de state. Următoarea şansă va fi de-abia în 2033, pentru că preşedinţia are 6 luni şi se acordă ciclic.

Cine ştie atunci dacă va mai fi Uniunea Europeană? Cine ştie dacă atunci vor mai fi suficiente motive să sărbătorim? Aşa că, stimaţi colegi, dragii mei, haideţi să încercăm 2019 să-l transformăm într-un an important pentru România, să aducem Uniunea Europeană la Bucureşti, în ţară, să arătăm că suntem europeni şi să ne consolidăm statutul de ţară membră.

Doamne ajută şi, până atunci, un Centenar cât mai fericit!