Parliamentary debates

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Domnul deputat Marius-Andrei Miftode, vă rog.

Domnul Marius-Andrei Miftode:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Pe 10 decembrie s-au împlinit 74 de ani de când Organizaţia Naţiunilor Unite şi-a asumat "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului".

Cu acest prilej doresc să atrag atenţia asupra responsabilităţii pe care o avem pentru modul în care nu se respectă drepturile omului în ţara noastră, cu efecte la toate nivelurile societăţii.

Dacă ar fi să ne oprim la un singur drept grav încălcat, acela este dreptul la egalitate de şanse, în contextul în care ţara noastră ocupă un prim loc în Uniunea Europeană la numărul de copii expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială.

Copiii care cresc în sărăcie sau în condiţii de excluziune socială întâmpină dificultăţi în parcursul şcolar, în starea generală de sănătate şi în realizarea întregului lor potenţial mai târziu în viaţă. De asemenea, ei se confruntă cu un risc mai mare de a deveni şomeri, săraci şi excluşi social la vârsta adultă.

Dintre statele membre ale UE, în 2021, cele mai mari procente de copii expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială au fost înregistrate în România. Vorbim de un înfiorător 41,5%.

Ce face clasa politică din România, pentru a combate acest dezastru? Ce măsuri concrete, coerente aţi luat la nivelul coaliţiei de guvernare, pentru a adresa această problemă uriaşă a societăţii?

Ce aţi făcut pentru acei copii care merg flămânzi la culcare sau pentru acei părinţi care sunt nevoiţi să aleagă între mâncare pentru familie şi rechizite sau ghete pentru copiii şcolari?

Când insistăm obsesiv pe masă caldă la şcoală, pe transport cu adevărat gratuit pentru toţi elevii, pe burse acordate corect şi la timp, pe depolitizare şi integritate, de fapt ne luptăm pentru şanse egale pentru aceşti copii şi pentru mărirea nivelului de incluziune.

Când insistăm pe "Fără penali în funcţii publice" şi pe "Fără pensii speciale", insistăm, de fapt, pe cinste şi echitate. Ele sunt absolut necesare ruperii lanţului slăbiciunilor care întreţin o formă de cleptocraţie pe spinarea celor mulţi şi defavorizaţi.

De ce să nu conştientizam că avem probleme fundamentale de remediat? Cât să mai tolerăm o astfel de stare a lucrurilor?

Politicienii au întors capul zeci de ani şi avem acum o societate divizată, polarizată, care îşi ţine o mare parte a cetăţenilor captivă în sărăcie lucie, fără oportunităţi, fără programe eficiente de integrare şi instruire, fără educaţie de calitate pentru un număr atât de mare de copii.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că suntem aici cu toţii pentru a lăsa această ţară mai civilizată şi cu mai puţine probleme decât am găsit-o la începutul mandatului.

Asta înseamnă o ţară fără copii în suferinţă, fără mame care nu ştiu ce să mai pună pe masă, fără elevi care nu pot ajunge la şcoală din cauza sărăciei.

Înseamnă o ţară în care încetăm să ne prefacem că îi educăm pe cei 40% analfabeţi funcţional care au reuşit poate să ajungă la şcoală, dar s-au lovit de realitatea amară a sistemului de învăţământ românesc, subfinanţat şi lipsit de reformă profundă de zeci de ani.

Ţara aşteaptă să ne trezim. Haideţi să ne trezim până nu e prea târziu şi dezastrul devine iremediabil!

Vă mulţumesc.

Andrei Miftode, deputat al USR Braşov.

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Vă mulţumesc.