Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Agricultura în 2012"

Jocul ipocrit de imagine al PDL, obsesia de a se reinventa, reloca, de a îmbrăca o "blană" nouă, imaculată, care să-i ascundă urmele la alegerile parlamentare frizează ridicolul, ba chiar decrepitudinea.

Dacă în urmă cu nici două săptămâni, foştii miniştri PDL ai agriculturii susţineau strategia Guvernului USL pe acest domeniu, în cadrul dezbaterilor din comisiile parlamentare de specialitate acum s-au sucit, împreună cu întreg partidul, şi s-au gândit că n-ar fi rău să zboare capetele celor care au gândit şi au acţionat mai bine decât ei, în doar câteva luni de guvernare.

Din 2008 şi până în 2012, sumele alocate prin bugetul de stat pentru agricultură au scăzut de la an la an. Pentru anul 2012, ministrul PDL al agriculturii a avut alocată cea mai mică sumă a ultimilor ani, urmând să acopere necesarul de fonduri doar până în luna mai. Deşi în toamna lui 2011 s-a încercat obţinerea unui buget mai mare pentru acest domeniu, acest demers a fost respins de majoritatea parlamentară, susţinătoare a măsurilor Guvernului Boc. Se miza pe o îmbunătăţire a atragerii fondurilor europene, fapt care nu s-a întâmplat, ba, dimpotrivă.

Mai mult, subvenţia pe hectar pentru anul agricol 2011-2012, deşi a fost trâmbiţată ca fiind una consistentă, în cele din urmă s-a rezumat la 132 euro pe hectar, din care bugetul statului a contribuit cu doar 12 euro.

Prin ordonanţele Guvernului Boc au fost concediaţi mii de oameni care gestionau sistemul îmbunătăţirilor funciare, iar 30% din infrastructura de irigaţii a ţării a fost vândută la fier vechi, într-o amplă acţiune de vandalizare a bunurilor ţării. Tot în timpul guvernării PDL, evaziunea fiscală a crescut alarmant, prin aplicarea măsurii creşterii TVA, ajungând la 70% în sectorul panificaţiei.

Faptul că agricultura constituie o prioritate naţională pentru USL rezidă şi din aprobarea unei suplimentări consistente de 100 milioane euro la actuala rectificare bugetară, eveniment în premieră după anii de guvernare portocalie. În prezent, fermierii primesc un nivel de sprijin maxim admis de către Comisia Europeană.

Anul 2012 a fost unul dificil din toate punctele de vedere. Seceta a constituit factorul determinant al scăderii producţiilor, creşterii preţurilor şi, implicit, al scăderii veniturilor populaţiei. Bugetul agriculturii nu a putut acoperi toate imensele pagube produse. Cu toate acestea, guvernul USL a implementat un pachet de măsuri care să atenueze impactul secetei:

- Acordarea unui ajutor financiar de 100 ron/hectar, până la o limită de 10 hectare cultivate, şi creşterea subvenţiei la 170 euro la hectar, pentru acest an. La acest efort financiar se adaugă şi o creştere a subvenţiei cuprinsă între 70 şi 90 ron/cap de ovine şi bovine. Desigur că nu este suficient, iar pierderile sunt cu mult mai mari, însă bugetul de stat nu poate suporta mai mult.

- Stimularea suprafeţelor care pot fi irigate de către fermieri, prin reducerea preţului la energie cu 20%. Astfel, suprafaţa irigată a crescut cu 50.000 de hectare. Fermierul plăteşte acum doar energia pe care o consumă utilizând sistemul de irigaţie. Pierderile din sistem nu se mai contabilizează la beneficiar (agricultor).

O altă măsură interesantă a Guvernului Ponta în domeniul agriculturii este crearea unei pieţe de desfacere a produselor româneşti în hipermarketurile din România, pentru încurajarea, promovarea şi sprijinul producţiei autohtone, aşa-numitul colţ al produselor româneşti.

Acesta este contextul depunerii moţiunii PDL pe agricultură. Miza, alegerile parlamentare şi obţinerea unui procent bun, prin mânjirea cu propriile mizerii pdl-iste, a oponenţilor. Aproape ne-am obişnuit ca cei care au comis grave abuzuri, erori de acţiune şi au dus sistemul la colaps să ceară sancţionarea celor care sunt mai profesionişti, mai bine intenţionaţi şi mai dornici să rezolve situaţia creată.

Poate în loc de jocuri politice ipocrite ar trebui să ne preocupe pe toţi construirea unui buget pe anul 2013 care să asigure un echilibru optim între domeniile cele mai importante de interes naţional: sănătatea, educaţia, agricultura, economia, investiţiile, protecţia socială, în condiţiile în care veniturile bugetare sunt încă scăzute. Priorităţile trebuie stabilite cu mult discernământ şi seriozitate. Oricum, agricultura nu poate rămâne cu doar 0,816 din PIB, aşa cum a avut în acest an.

Stimaţi parlamentari, creşterea performanţei în agricultură, stimularea şi diversificarea producţiilor nu se pot obţine fără un sprijin consistent din partea structurilor responsabile.

Este imperios necesară stimularea iniţiativelor de atragere a fondurilor europene, în special pentru înfiinţarea şi modernizarea fermelor agricole, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rurale, producerea şi valorificarea unor produse tradiţionale şi ecologice, identificarea unor pieţe de desfacere a produselor şi adaptarea la cerinţele acestora. Totodată, subvenţiile de stat ar trebui să reprezinte un factor de sprijin în special pentru agricultura de subzistenţă şi semisubzistenţă, care, din nefericire, cuprinde o bună parte din terenul cultivat al ţării.

Din perspectiva agricolă a orizonturilor 2013-2015 şi 2015-2020, Guvernul, indiferent care va fi acesta, Parlamentul, dar şi organizaţiile profesionale ale agricultorilor trebuie să gândească un mod pragmatic de sprijin pentru agricultori şi pentru zonele rurale, să identifice surse sigure, stabile de finanţare şi să delimiteze clar răspunderile administraţiilor centrale şi locale.