Parliamentary debates

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare îi dau cuvântul doamnei deputat Ecaterina-Mariana Szőke, Grupul parlamentar al PSD.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Ecaterina-Mariana Szőke:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimate colege şi stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi este despre violenţa în familie, care reprezintă o rană socială şi nu poate fi tratată ca o simplă dramă personală.

Stimaţi colegi,

Doresc astăzi să vă aduc în atenţie o temă care nu mai suportă amânare: violenţa domestică. La nivel european, aproape o treime dintre femei declară că au trăit un abuz din partea partenerului; în România, aproape fiecare a doua femeie a fost expusă unei forme de violenţă. Dincolo de statistici, vorbim despre frică, tăcere şi singurătate. Vorbim despre copii care adorm în zgomot de ceartă şi se trezesc în lipsă de speranţă. Şi vorbim despre un stat care, prea des, ajunge târziu sau ajunge cu jumătăţi de măsură.

În ultimii ani au fost corectate părţi din legislaţie. S-a limitat efectul retragerii plângerii acolo unde există presiuni, a fost extins ordinul de protecţie şi instrumentele provizorii ale poliţiei. Dar adevărul incomod rămâne: protecţia în teren este adesea fragilă, ordinul pe hârtie nu opreşte un agresor hotărât, iar monitorizarea electronică nu este folosită constant şi prompt. Cazurile recente, care au cutremurat opinia publică, nu sunt accidente izolate, ci simptomele unui sistem necoordonat, în care timpul de reacţie, lipsa de specializare şi lipsa de responsabilizare costă vieţi.

Adoptarea Legii privind incriminarea femicidului, prima din România care defineşte explicit crima comisă împotriva femeilor pentru simplul motiv că sunt femei, susţinută masiv atât în Senat, cât şi în Camera Deputaţilor, demonstrează că există voinţă pentru protecţia femeilor.

Ca deputat şi ca femeie, spun limpede: violenţa domestică nu este "o problemă de familie", este o problemă de siguranţă publică. Avem nevoie de proceduri ferme şi predictibile: evaluare standardizată a riscului la primul apel, brăţară electronică dispusă din oficiu, când instanţa emite ordinul de protecţie, termene de executare în ore, nu în zile, şi răspundere instituţională când aceste termene sunt încălcate. Avem nevoie de instanţe şi parchete cu flux rapid pentru aceste cauze, de echipe mobile, 24 de ore din 7, care să însoţească poliţia, de adăposturi finanţate multianual, de consiliere psihologică şi juridică real accesibilă, de sprijin pentru reîncadrare, relocare şi independenţă economică a victimelor.

Fiecare zi fără aceste schimbări se măsoară în vânătăi, în traume, uneori în vieţi pierdute.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, doamnă deputat.