Parliamentary debates

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

Mi-am intitulat declaraţia politică "Nu discriminării şi xenofobiei!"

Ţiganii din România (romă în limba romani) constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din România. Conform recensământului din 2002, romii numărau 535.140 de persoane, aproximativ 2,5% din totalul populaţiei, fiind al doilea grup etnic minoritar din România, după cel maghiar. Ţiganii (romii) sunt concentraţi cu precădere în Transilvania, Crişana, Muntenia şi Oltenia. În Maramureş, Bucovina, Banat, Dobrogea şi Moldova concentraţia ţiganilor (romilor) este sub media ţării. Folosesc şi titulatura ţigan pentru că mulţi reprezentanţi ai etniei spun că este denumirea corectă. În discursul meu termenii sunt interschimbabili fără nicio conotaţie.

Conform recensământului din 1992, ei sunt mai des întâlniţi în Transilvania, unde reprezintă 2,8% din populaţie, următoarea zonă din punctul de vedere al concentrării este Crişana-Maramureş, în nordul ţării, (2,6% din populaţie). În vest, în Banat, romii reprezintă 2,1%, în timp ce în Valahia, sud-estul Transilvaniei şi în Oltenia, în sudul României, ei reprezintă 1,9% din populaţie, respectiv 1,5%. Cele mai mici valori se înregistrează în nord-estul Moldovei (0,8%) şi în Dobrogea, la Marea Neagră (0,7%)

Istoria romilor este aproape imposibil de stabilit cu exactitate, deoarece romii nu au scris nimic până de curând. Aproape tot ce se ştie despre istoria romilor veche se datorează lingvisticii.

Evidenţe lingvistice şi culturale dovedesc clar că romii sunt de origine indiană, probabil din regiunea nordică Punjab. Se estimează că plecarea lor din India a avut loc acum cel puţin 1000 de ani. O altă teorie consideră romii ca fiind o castă de războinici adunată să lupte cu invadatorii musulmani, care a părăsit India ulterior.

Limba romani are importante influenţe persane şi armene, ceea ce dovedeşte trecerea romilor prin aceste ţări. Se pare că din Armenia (probabil datorită invaziei turce), romii s-au despărţit în trei grupuri, mergând înspre nordul Mării Negre, sud (până în Egipt) şi vest spre Imperiul Bizantin. Abundenţa de cuvinte din limba greacă sugerează o prezenţă relativ îndelungată în Imperiul Bizantin. De altfel, denumirea de "ţigan" provine din grecescul "atsiganos", numele unei secte eretice, cu care romii nu au nicio legătură, însă cu care au fost asociaţi datorită aspectului lor. Probabil datorită invaziei turce (din nou), romii au intrat în Balcani în secolul al XIV-lea, şi după cucerirea balcanilor de către forţele otomane unii au pătruns în vestul Europei.

În Europa, romii au fost ţinuţi în sclavie în Balcani (în special Moldova şi Ţara Românească), ori şi-au continuat călătoria răspândindu-se în toată Europa, din Spania (1425) până în Finlanda (1597). După abolirea sclaviei în Ţările Române, în 1856, a avut loc o altă mare migraţie din România înspre vest. Mare parte din romii care trăiesc astăzi în vestul Europei şi majoritatea celor din America vorbesc un dialect care are influenţe romane. După abolirea sclaviei, nu s-au luat măsuri pentru reabilitarea economică şi socială a romilor, rămânând ulterior un grup aflat la limita sărăciei, discriminat şi exclus din societatea românească.

Nu trebuie să uităm că regimul Antonescu, inspirat de politica naziştilor, a deportat în Transnistria peste 25.000 de romi; se apreciază că peste jumătate au murit datorită condiţiilor foarte grele de acolo. În toată Europa, numărul victimelor de etnie romă, raportat la totalul populaţiei, sunt comparabile cu numărul victimelor evreieşti. Regimul comunist care s-a instaurat după al doilea război mondial duce o politică de asimilare, iar romii îşi pierd statutul de minoritate etnică. În pofida doctrinei comuniste egalitariste, romii sunt discriminaţi în continuare, primind locuinţe la marginea localităţilor şi slujbe mărunte.

Asistăm zilele acestea la un alt tratament mai puţin corect aplicat membrilor etniei, în grup, de către guvernul francez. Aceasta nu înseamnă că România nu se confruntă încă cu discriminare şi rasism la toate nivelurile societăţii. Romii au încă un venit mediu per persoană mult sub cel al societăţii în general, iar speranţa de viaţă este de peste 10 ani mai mică. Totuşi, comunitatea romilor face paşi importanţi spre a deveni o minoritate etnică în sensul modern al cuvântului, funcţionând ca parte a societăţii româneşti şi nu doar ca un grup tolerat. Integrarea ascunde însă şi pericolul asimilării (pierderii identităţii etnice şi culturale).

Guvernul României, din 1990 încoace, a căutat să elaboreze o strategie de integrare a comunităţii rome care a fost raliată celorlalte politici publice în domeniu.

Astfel, România a ratificat cele mai importante documente referitoare la discriminarea rasială şi etnică, incluzând: Convenţia ONU privind drepturile copilului; Convenţia ONU cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; Convenţia ONU privind drepturile civile şi politice; Convenţia ONU cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale; Convenţia europeană a drepturilor omului şi toate protocoalele sale.

Problema romilor impune politici coerente de incluziune socială, civică, economică şi politică. Altfel spus, este vorba de participarea civică, cu şanse egale a etnicilor romi într-un sistem democratic; accesul nediscriminatoriu la o slujbă şi la un trai decent; accesul egal la serviciile sociale furnizate de stat şi facilitarea organizării politice şi neguvernamentale a comunităţilor de romi.

Soluţia, însă, nu este nicidecum discriminarea, rasismul şi xenofobia. În opinia mea, şi cred că nu sunt singurul care are această abordare, orice fiinţă umană are dreptul la respect, demnitate şi tratament egal. Nu cred în supremaţia raselor şi nici în dreptul celui mai puternic. Să nu uităm că Holocaustul a fost o încercare de suprimare a unei etnii pe criterii ariene. Istoria aceasta trebuie să nu se mai repete.

Acum este momentul pentru dialog şi deschidere, iar Europa poate rezolva această problemă printr-o abordare unitară şi printr-un efort colectiv.

Nu cred că rezolvarea problemelor unei etnii se găseşte în par, bâtă, cuţit sau pistol. Să nu uităm că şi Europa, cât a fost de civilizată, a avut petele ei ruşinoase. Ar trebui să ştim că suntem responsabili pentru soarta comunităţii şi că depinde de noi ca istoria neplăcută să nu se mai repete.

Prin urmare, este momentul să spunem nu discriminării, nu rasismului, nu xenofobiei, da dreptului la respect şi demnitate, da dialogului, da cooperării.