Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Baciu. Se pregăteşte domnul deputat Viorel Burlacu.

Domnul Mihai Baciu (din sală):

E rândul meu?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Îmi pare rău, v-am anunţat încă de la început. Probabil că n-aţi fost atent.

Domnul Mihai Baciu (din sală):

Nu vreau s-o iau în faţa cuiva.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu sunteţi în faţa nimănui. Sunteţi la rândul dumneavoastră.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi, câţi sunteţi aici prezenţi,

în perioada 19-24 martie 1998 am participat, delegat de Parlamentul României, ca observator al Organizaţiei pentru securitate şi cooperare în Europa, la alegerile parlamentare din Republica Moldova. Alegerile au avut loc în ziua de 22 martie, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, şi tot în aceeaşi zi, Asociaţia victimelor regimului comunist de ocupaţie şi a veteranilor de război ai armatei române, asociaţie cu sediul la Chişinău, prin intermediul Ambasadei României din Republica Moldova, mi-a înmânat un document, rugându-mă să-l aduc la cunoştinţa autorităţilor române, dar şi a opiniei publice din ţara noastră. Consider că tribuna Parlamentului este locul cel mai potrivit pentru a îndeplini această dorinţă a fraţilor noştri de peste Prut, iar solicitările cuprinse în acest document, raţionale şi realizabile, cel puţin în parte, nu pot lăsa indiferente nici autorităţile, nici opinia publică românească.

Mai înainte de toate, trebuie să ştiţi că această asociaţie cuprinde câteva mii de foşti deţinuţi politici, foşti deportaţi în Siberia şi 3.300 foşti luptători în armata română în ultimul război mondial.

Până în 1990, autorităţile sovietice şi cetăţenii de altă origine etnică decât cea română îi considerau pe toţi aceştia ca fascişti, agenţi români şi duşmani ai poporului, lucru cunoscut de altfel de dumneavoastră.

După 1990, odată cu cucerirea independenţei, a avut loc şi o schimbare de optică în legătură cu aceşti oameni, majoritatea bătrâni, bolnavi şi săraci. Astfel, în 8 decembrie '92, Parlamentul Republicii Moldova a votat Legea 1225/12 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, iar pe 18 martie '93 pe cea intitulată "cu privire la realizarea şi egalarea în drepturi a cetăţenilor Republicii Moldova care au participat la cel de-al doilea război mondial în armata română cu cei din armata sovietică". Legea mai stabileşte că gradele şi decoraţiile militare ale participanţilor la război, atât din cadrul armatei sovietice, cât şi din cel al armatei române, sunt valabile pe teritoriul Republicii Moldova. Ca urmare, medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, '41-'45", a României, a fost echivalată ca valoare cu medalia "Meritul militar" a Republicii Moldova, iar purtătorii acestor medalii pot beneficia de o majorare de pensie de 36 de lei lunar.

Aşa cum am arătat încă de la început, Republica Moldova a recunoscut până în prezent calitatea de veteran de război al armatei române unui număr de 3.300 de participanţi, cărora li s-au înmânat şi legitimaţii care confirmă acest lucru.

În acelaşi timp, graţie Asociaţiei naţionale a veteranilor de război din România, unui număr de 987 de veterani ai armatei române din Basarabia li s-a acordat medalia română "Crucea comemorativă '41-'45", fapt care a produs o mare bucurie în sufletele acestor oameni, care au luptat câţiva ani în armata română. Şi aici intervine paradoxul, care a determinat asociaţia de dincolo de Prut să-mi dea documentul pe care vi-l rezum aici şi acum şi pe mine m-a determinat să fac această declaraţie de la această înaltă tribună.

Veteranii care posedă una din aceste medalii, fie moldovenească, fie românească, pot primi acel spor de pensie de care am amintit mai sus numai dacă posedă şi brevetul semnat de emiţător, aferent medaliei respective. Republica Moldova a acordat "Meritul militar" celor în drept împreună cu brevetele semnate, drept pentru care posesorii ei se bucură de acea indemnizaţie, în timp ce veteranii care au primit medalia românească n-au primit şi brevetul aferent. De aceea, ei nu se pot bucura de acea indemnizaţie de 36 de lei lunar. Poate că o să spuneţi că 36 de lei nu au mare valoare, dar pentru ei, în condiţiile economice de acolo, se pare că aceşti bani înseamnă ceva.

Vă rog să observaţi că nu statul român plăteşte aceşti bani, ci Republica Moldova, nouă revenindu-ne doar obligaţia de a adăuga la medalia "Crucea comemorativă a războiului, '41-'45" doar brevetele aferente semnate de emiţător.

Aproape că nu-mi vine să cred că s-a putut întâmpla aşa ceva, dar trebuie, mai bine mai târziu decât niciodată, să corectăm cât mai repede această eroare, care are în structura ei şi ceva absurd. Am înmânat de altfel acest document şi miniştrilor de externe şi al apărării şi sper că domniile lor îi vor acorda atenţia cuvenită, dar am considerat necesar să aduc problema şi în faţa dumneavoastră, să audă şi aceşti oameni necăjiţi, foşti luptători în armata română, că noi nu-i dăm uitării.

În ceea ce priveşte celelalte solicitări cuprinse în documentul Asociaţiei victimelor regimului comunist de ocupaţie şi a veteranilor de război ai armatei române din Basarabia, acestea trimiţând la unele schimbări legislative şi cheltuieli bugetare ale statului român, este mai bine să aşteptăm părerea forurilor noastre competente. Vă mulţumesc pentru răbdarea cu care m-aţi ascultat.