Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul deputat Baban.

Se pregăteşte domnul Boc Emil.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi are şi un titlu: "Inspecţia muncii este o activitate tot mai controversată".

În acest an, în România, s-au înregistrat cele mai grave accidente de muncă din ultimii 10 ani. După cum se ştie, recent, în Valea Jiului, la Mina Vulcan, 14 oameni şi-au pierdut viaţai, iar, în urmă cu nici 3 luni, 10 angajaţi ai Portului Constanţa şi-au găsit sfârşitul într-un petrolier.

În ambele cazuri, anchetele realizate printre salariaţi au arătat că aceştia consideră că, din punct de vedere al inspecţiei muncii, totul este la pământ. În acest fel, iese la suprafaţă o problemă foarte gravă pe care o are România astăzi: frica de a te duce la lucru. Mulţi salariaţi sunt speriaţi şi temători, pe de o parte ei se tem că pot primi ordine, sarcini de muncă ce le pun în pericol viaţa, iar pe de altă parte se tem că vor fi concediaţi dacă îndrăznesc să le comenteze. Edificator în acest sens este cazul "Anapolis". La Constanţa, 10 oameni au coborât în nava "Anapolis" conştienţi că acea zi poate fi ultima zi a vieţii lor. Frica de a-şi pierde locul de muncă a fost mai mare decât că-şi vor pierde viaţa.

Aceste cazuri ar trebui să dea de gândit autorităţilor. Cât de frecvente sunt aceste accidente, care sunt cauzele producerii lor, cum este legiferată şi cum se asigură activitatea de protecţie a muncii, cine este răspunzător pentru aceste accidente? Inspecţia muncii, organ de specialitate în domeniul relaţiilor de muncă şi al sănătăţii şi securităţii în muncă, este subordonat Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi are în subordine inspectoratele teritoriale de muncă.

Posturile destinate Inspecţiei muncii nu sunt ocupate în totalitate, nici la nivel central şi nici în teritoriu, numărul de inspectori fiind dimensionat în funcţie de economia fiecărui judeţ şi de numărul salariaţilor din judeţ.

Aceşti inspectori de muncă sunt obligaţi să controleze, conform legii, îndeplinirea cerinţelor legale referitoare la sănătatea în muncă, să acorde angajatorilor autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii muncii, să retragă această autorizaţie, să cerceteze accidentele de muncă atunci când acestea se produc.

Legea nr.90/1996, Legea protecţiei muncii, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează măsuri clare pentru conducătorii societăţilor comerciale, să adopte, încă din faza de proiectare şi execuţie a construcţiilor, precum şi la elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii care să nu comporte riscuri, să solicite inspectoratelor teritoriale de muncă autorizarea funcţionării unităţii, să ceară revizuirea autorizării în cazul modificării condiţiilor iniţiale, stabilirea atribuţiilor salariaţilor în domeniul protecţiei muncii, să asigure, prin compartimente specializate sau persoane desemnate, cunoaşterea şi aplicarea măsurilor stabilite privind protecţia muncii, să informeze la angajare fiecare persoană asupra riscurilor la care se expune la locul de muncă etc. Câte din aceste obligaţii sunt îndeplinite? Conform datelor statistice, pe primele 6 luni ale anului 2001, la aproximativ 6,3 milioane de salariaţi, s-au înregistrat 3.169 de accidente, din care 168 mortale.

Este interesant de remarcat că cele mai multe accidente, peste 40%, sunt produse de persoane între 30 şi 40 de ani, ceea ce arată o slabă atenţie acordată problemelor de protecţie a muncii, pe fondul unei rutine intervenite. Din aceste procente, lipsesc oamenii care lucrează la negru, pentru că aceştia nu au nici o formă de angajare şi nu intră în evidenţa ITM-urilor.

Din păcate, această stare de lucruri este proliferată de amenzi foarte mici care se aplică, între 1,5 milioane şi 30 de milioane, aşa cum prevedea, până la 25.08.2001, Legea nr.32/1968 care a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.2/2001. Tot în baza vechii legi, în cazul amenzii contravenţionale, dacă aceasta este achitată în termen de 48 de ore, ea se situează la jumătate din minimul stabilit.

În această situaţie, nu e de mirare că zeci de mii de patroni ignoră cu bună ştiinţă normele de protecţie a muncii. Sigur, dacă moare un om, de-abia atunci patronul riscă o sancţiune penală, dar se ştie că, în asemenea situaţii, de cele mai multe ori, tot mortul este vinovat.

Controalele efectuate, de cele mai multe ori după producerea unui accident colectiv, arată că există destule nereguli în respectarea normelor de protecţie a muncii şi a legislaţiei muncii, ieşind la iveală şi adevăratele condiţii de muncă în care se lucrează.

Iată că, pe bună dreptate, oamenilor le este frică să se mai ducă la muncă.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.