Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamna Minodora Cliveti:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dacă ar fi să dau titlul declaraţiei mele politice, acesta ar fi: "De ce am votat împotriva unui amendament al domnului Boc la proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii 68/92 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului".

În şedinţa plenului Camerei Deputaţilor din 5 mai 2003, la pct.5 al ordinii de zi s-a aflat discutarea proiectului legii mai sus menţionate.

Colegul meu de la Comisia juridică, domnul Emil Boc, a susţinut a nu ştiu câta oară amendamentul său cu privire la obligarea partidelor politice de a configura liste de candidaţi pe care femeile să apară în proporţie de 30%. Am votat împotriva acestui amendament în deplină cunoştinţă de cauză şi doresc să-mi explic votul, deşi, la ora când eu citesc această declaraţie politică, sunt sigură că distinsul meu coleg a făcut deja nenumărate declaraţii de presă, acuzând PSD-ul de misoginism.

Consider că sunt calificată să fac această declaraţie nu numai în calitate de membră a Camerei Deputaţilor, ci şi pentru că sunt coautoarea amendamentului art.16 din Constituţie, articol care în varianta revizuită are următorul cuprins: "funcţiile şi demnităţile publice civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară; statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii". Sunt membră a Comisiei egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, raportor al acestei instituţii pe tema "rolul femeilor în prevenirea şi soluţionarea conflictelor" şi delegatul permanent al acestei comisii pe lângă Comitetul Director al Egalităţii de Şanse al Consiliului Europei. Iată, aşadar, argumentele mele împotriva acestui text.

Este adevărat că, în Parlamentul României, femeile reprezintă doar 11,5% din numărul parlamentarilor, dar este tot aşa de adevărat că PSD are cel mai numeros grup feminin dintre aleşi, nu numai pentru că este partidul cel mai bine reprezentat în Legislativ, ci şi pentru că numărul femeilor alese în forumul suprem în anul 2000 a crescut semnificativ faţă de legislatura anterioară, în vreme ce alte partide parlamentare au o reprezentare a sexului slab mai mult decât simbolică, o femeie liberală şi două femei democrate în Camera Deputaţilor.

Este adevărat că în cazul PD proporţia femeilor a crescut în ultima vreme, ştiut fiind că proporţia se calculează funcţie de numărul total al membrilor grupului respectiv.

Deşi aparent favorabil cauzei feministe, amendamentul este în realitate o capcană. Femeile ar trebui, în viziunea domnului Boc, să aibă asigurate 30 de procente pe listele electorale ale partidelor politice. Cu alte cuvinte, oricât de mult ar munci politica feminină românească, oricât ar încerca femeile care au ajuns în Parlamentul României să demonstreze că pot şi trebuie să se ocupe mult mai intens decât o fac în prezent de destinele ţării, fatidica cifră ne-ar opri elanul la un derizoriu 30%.

Şi dacă s-ar găsi un partid care să constate că are între membrii săi 60% femei care merită să ajungă în Parlament, ori 99% , dorim oare ca pe listele partidelor politice să avem o aparentă egalitate de şanse pentru femei în sensul că partea de sus a listei electorale să cuprindă nume masculine, iar cea de jos să abunde nume de femei merituoase politic? Iar dacă Legea electorală se va modifica, aşa cum a propus PSD, în sensul introducerii votului uninominal, va trebui oare ca femeile care doresc să candideze în acest sistem să-şi facă operaţie de schimbare se sex, dacă numărul lor excede proporţiei legal stabilite?

Personal, deşi îl simpatizez pe domnul Boc, deşi îi mulţumesc pentru grija manifestată pentru sexul frumos, nu doresc să fiu beneficiara unei asemenea prevederi legale, pentru că sunt mândră, pentru că mă consider cel puţin egală cu oricare bărbat, coleg din Parlament, pentru că nu mă consider ca făcând parte dintr-o minoritate şi nu am nevoie de o protecţie specială, pentru că nu doresc ca femeile să ajungă în Parlamentul României pentru că aşa trebuie şi aşa vrea Europa, ci pentru că merită.

Dar pentru că sunt femeie, deci, înţelegătoare, o să pun ideea domnului Boc pe seama influenţei pe care ziua de 5 mai o are în mod fatal asupra bărbaţilor, de 182 de ani. La 5 mai 1821 a murit unul dintre cei mai mari bărbaţi ai lumii, Napoleon Bonaparte. În această zi, orice bărbat se visează Napoleon şi unora visul acesta le dă idei greşite.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc. Nu vă lăsaţi, doamna deputat!