Parliamentary debates

Domnul Puiu Haşotti:

Am îndrăzni, cu tot respectul pe care vi-l datorăm, să vă rugăm ca, în mod regulamentar, declaraţiile dumneavoastră să nu depăşească trei minute.

Îl rog pe domnul deputat Dan Brudaşcu să poftească la microfon.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

În primul rând aş dori să semnalez biroului modul defectuos de organizare a acestei activităţi - nu sunteţi dumneavoastră personal vinovat -, probabil că este o tentativă de a pune botniţă opoziţiei şi a nu-i da posibilitatea să-şi exprime entuziasmul faţă de realizările măreţe pe care România le înregistrează sub actuala putere.

Tocmai de aceea mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "România - ţara aparenţelor şi a oglinzilor deformante".

După pronunţarea în decembrie 1989 a nefericitei sintagme "fă-te că lucrezi, Mircea", asupra ţării noastre s-a abătut un blestem: România a devenit ţara aparenţelor. Din păcate, la noi nimic nu e ceea ce pare. Conducătorii României au învăţat, în cei 14 ani, o limbă care utilizează toate expresiile şi sintagmele specifice democraţiei, dar o folosesc doar atunci când dialoghează cu partenerii străini. În ţară, pentru români, aplică fie dictonul "ciocu' mic", fie recurg la momeli, menite a-i determina pe bieţii români să creadă că trăiesc ca în sânul lui Adam, deoarece are grijă Guvernul şi de veniturile lor, dintre cele mai mici din Europa şi din lume, dar şi de costurile astronomice ale încălzirii pe timpul iernii. În loc de salarii decente, care să permită fiecărui cetăţean demnitatea şi siguranţa de care are nevoie într-un stat democrat, puterea actuală aducându-şi aminte de studiile făcute la Moscova, a inventat subvenţiile, o găselniţă nefericită de inspiraţie stalinistă, repudiată chiar şi de Rusia postcomunistă.

Cine priveşte atent cele întâmplate în România poate fi frapat de declaraţiile ditirambice ale propagandei de partid şi de stat care afirmă o creştere a producţiei industriale anual cu 5%, aceasta în vreme ce tot anual sunt lichidate, nu privatizate zeci de societăţi comerciale, iar zeci de mii de oameni îşi pierd locurile de muncă şi devin milogii unui regim care le cumpără tăcerea şi disperarea cu subvenţii, cupoane şi alte găselniţe de tip stalinist.

Cel mai recent şi dubios caz este cel din CFR, unde - afirmă oficialităţile - lucrurile stau bine, dar dau afară tocmai de aceea, probabil, circa 19.000 de angajaţi. Recent, flaşneta propagandistică a Guvernului susţine că am înregistrat un nou record remarcabil: economia românească a fost decretată "economie de piaţă funcţională", aceasta în condiţiile în care economia subterană, corupţia, evaziunea fiscală, debilitarea sistemului financiar bancar, blocajele financiare de sute de mii de miliarde de lei, furturile de toate felurile sugrumă totul. Dar, ca înainte de 1989, totul e în ordine şi e bine, acesta fiind meritul conducătorilor noştri iubiţi.

Sute de mii de hectare de teren agricol au devenit pârloagă, am ajuns să importăm până şi sarea, deşi stăm pe munţi de sare. Am închis combinatele de păsări şi porci, am distrus saivanele şi fermele de animale, dar avem o agricultură înfloritoare. Pariul cu agricultura a fost câştigat, bieţii ţărani nu au nici după ce bea apă, dar în România se organizează serbări galante şi petreceri de toate felurile, chiolhane, în care mai marii actualei puteri fac dovada unor sume pe care nu ştiu cum şi când le vor putea justifica.

În mărinimia lor populistă, după modelul "mai dă-le 100, Nicule!", Guvernul Năstase mai dă, că nu-l doare gura, bani agricultorilor, nu pentru că îl doare soarta lor sau a ţării, ci pentru că îl sperie rezultatul sondajelor care dau câştigătoare alte partide decât cel de guvernământ.

Dă, chipurile, bani pentru lucrările agricole din această toamnă, dar întârzie cu câte o jumătate de an plata subvenţiilor pentru carne şi lapte, deşi există lege în acest sens.

Ultimul aspect la care vreau să mă refer este cel al aparentei lupte contra corupţiei, dar când e vorba de corupţii din Guvern, până şi P.N.A. îşi aduce aminte că "face parte din autoritatea judecătorească şi este independent în relaţiile cu celelalte autorităţi publice". Aşa a precizat recent domnul Ioan Amariei, la o întrebare ce i-am adresat ca parlamentar. Deci, dacă toate celelalte nu sunt ce trebuie şi ce par a fi, de ce să facă excepţie Parchetul Naţional Anticorupţie, o altă instituţie a imaginii privind onestitatea puterii, a imaginii, căci realitatea e hâdă rău, domnilor. Ca şi în cazul întrebărilor şi interpelărilor în Parlament, transformate recent de putere în prilej de a-şi etala strălucitele neîmpliniri economice şi sociale. La fel este şi cu declaraţiile politice, aparente analize critice asupra actului de guvernare, în realitate telegrame de recunoştinţă şi angajament faţă de politica P.S.D. şi străluciţii lui conducători.

Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Şi noi vă mulţumim.