Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Petre Posea.

Domnul Iulian Mincu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă refer în declaraţia mea politică de astăzi la problemele învăţământului superior din România.

"Raportul privind starea învăţământului superior în perioada 2001-2003", document publicat la 17 februarie 2004, doreşte să demonstreze progresul deosebit al învăţământului superior sub guvernarea PSD. Se subliniază între altele conceptul Ministerului Învăţământului de retragere a statului din finanţarea învăţământului superior.

Se subliniază că în 2001 existau 140 de universităţi de stat şi particulare. În 2003 sunt 107 universităţi, dintre care 49 de stat plus 7 cu caracter militar şi 20 de universităţi particulare acreditate; restul sunt autorizate.

S-a ajuns, subliniază Raportul, de la 833 de studenţi la 100 de mii în 1990-1991 la 2800 de studenţi la 100 de mii în 2002-2003.

De precizat: dintre cei 450 de mii de studenţi la universităţile de stat, 190 de mii plătesc taxe, depăşind astfel cifra de la învăţământul particular - de 146815.

Învăţământul universitar românesc de stat a devenit astfel o mare afacere. Din 1990 încoace, România finanţează aceeaşi cifră de şcolarizare în învăţământul superior: aproximativ 60 de mii de locuri de studenţi pe an, din cei 607600 de studenţi pe an la învăţământul de stat şi particular care existau în 2002-2003.

Din punct de vedere al taxelor, România se aliniază multor ţări ale Uniunii Europene. Pentru înscrierea la admitere, se cer 50-100 de euro, iar pentru şcolarizare între 350 şi 800 de euro anual. Precizez "unele" pentru că în 7 din cele 15 ţări învăţământul superior atât pentru localnici, cât şi pentru străini este gratuit - nici taxe de înscriere, şi nici de şcolarizare. Le menţionez: Austria, Germania, Danemarca, Grecia, Finlanda, Luxemburg, Suedia.

La noi, în medie taxele variază între 350 şi 800 de dolari. Spre exemplu, În Franţa şi Portugalia taxele variază între maximum 240 euro până la 294 de euro.

În România, toate facultăţile de stat solicită taxa de înscriere şi la toate specialităţile. Conform Constituţiei din 2003, art.32 alin.4, învăţământul de stat este gratuit, conform legii.

Ţările Uniunii Europene care percep taxe recalculează în timpul anului, trimestrial, în funcţie de situaţia materială a studentului, taxa pe care acesta trebuie să o plătească. La noi, nu se pune o astfel de problemă.

Facultăţile din Uniunea Europeană sunt libere să fixeze taxe sau nu la cei cu frecvenţă redusă, pentru cei de la studiul postuniversitar şi/sau pentru cei care provin din ţările Uniunii Europene. În majoritate, chiar unele ca Spania, Norvegia, Italia, care iau taxe la învăţământul de zi, renunţă la taxele la învăţământul postuniversitar.

Veniturile din ţările Uniunii Europene sunt cu mult superioare celor din România, care garantează "Învăţământul în România este prioritar şi gratuit", fapt confirmat şi de Legea Statutului personalului didactic, 1997, art.72 alin.3, şi sunt obligat să accentuez că o treime din tinerii până la 24 de ani din România trăiesc în sărăcie şi uneori sub pragul de sărăcie obişnuită. Sărăcia este exprimată la noi sub suma de 1,75 milioane de lei lunar, adică mai puţin de 45 de euro lunar, atât cât se câştigă în Spania într-o singură zi de muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.