Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Kerekes Karoly.

Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Kerekes Karoly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mai întâi, înainte de toate, regret foarte mult lipsa din sală a domnului deputat Adrian Moisoiu, pentru că această declaraţie politică constituie de fapt o replică la intervenţia de săptămâna trecută a domnului deputat.

Marţi, 19 octombrie a.c., în plenul Camerei Deputaţilor, în timpul afectat declaraţiilor politice, deputatul P.R.M. de Mureş, domnul Adrian Moisoiu, ne-a atacat pe deputatul Borbély László şi pe mine, acuzându-ne că am ieşit la atac cu baioneta încercând să motivăm platforma electorală a UDMR "Dialog pentru autonomie" prin faptul că ultimul director maghiar de şcoală generală din municipiul Târgu-Mureş a fost schimbat din funcţie.

Declaraţiile politice ale domnului deputat Adrian Moisoiu îmi aduc aminte de cele aproape săptămânale ale fostului deputat PUNR de Mureş, Lazăr Lădariu, în civil redactorul-şef al cotidianului mureşan "Cuvântul liber", cu care în multe ocazii, în perioada 1992-2000, am fost în dispută parlamentară. În câteva cazuri, monologurile naţionaliste antimaghiare ale acestuia nu le-am putut lăsa fără replică.

Dat fiind că în actuala legislatură, PUNR-ul lipseşte din Parlament, aşadar şi domnul Lădariu, se pare că activitatea i-a fost preluată de domnul Moisoiu. Până acum, acestei activităţi nu i-am acordat mare importanţă, deoarece declaraţiile sale se adresau doar simpatizanţilor P.R.M., care le regăsesc cu plăcere în cotidianul sus-amintit.

Domnul deputat Adrian Moisoiu îmi reproşează că în declaraţia mea politică din 12 octombrie nu am precizat faptul că domnul director Andrássy Árpád, eliberat din funcţie, este cunoscut ca având dosar de cercetare penală.

Nu puteam să precizez aşa ceva, din moment ce nu este adevărat. Afirmaţia domnului deputat cu privire la dosarul penal al directorului de şcoală a fost publicată în cotidianul "Cuvântul liber", inducând în eroare opinia publică. Fapta poate fi calificată drept calomnie, însă domnul deputat se află într-o situaţie norocoasă, întrucât este apărat de prevederile art.72 din Constituţia României, privitoare la imunitatea parlamentară.

Însă nu în aceeaşi situaţie se află inspectorul-şef al Inspectoratului şcolar judeţean Mureş, cel care a furnizat domnului deputat Moisoiu informaţia, şi care într-un alt cotidian mureşean motiva îndepărtarea directorului tocmai prin existenţa unui aşa-zis dosar penal.

De altfel, este interesant de menţionat că la numirea lui ca director adjunct al aceleiaşi şcoli, dosarul penal nu a mai fost o problemă. Probabil că este o chestiune de consecvenţă şi de acurateţe a argumentului, pe care nu doresc să o abordez aici şi acum.

Doresc doar să precizez că, prin Rezoluţia din 7 aprilie a.c., Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale a directorului în cauză. Este posibil ca informatorul domnului deputat să nu-i fi spus şi acest mic amănunt? Sau, dacă i-a spus, situaţia este cu atât mai gravă: domnul drd.ing.prof.Adrian Moisoiu, cu toate că nu este jurist, după 4 ani de activitate în legislativul ţării, ar fi trebuit să ştie că acea persoană cercetată faţă de care, la propunerea organelor de cercetare, nu se începe urmărirea penală nu are dosar penal.

Domnul deputat nu-şi ascunde satisfacţia pentru deficienţele colaborării politice dintre P.S.D. şi U.D.M.R., manifestare uşor de înţeles. Această bucurie a domniei sale va dăinui, de altfel, până când organizaţia locală a P.S.D. contribuie la numirea şi menţinerea în fruntea instituţiilor locale a unor persoane care numai de dragul funcţiei se declară PSD-iste, însă în realitate sunt mai aproape de ideile şi declaraţiile P.R.M.

Revenind la acuzaţia formulată de domnul deputat, menţionată în partea introductivă a declaraţiei mele politice, ţin să îl asigur pe domnul deputat că avem şi alte motive, suficient de multe, pentru a purta un dialog în scopul obţinerii autonomiei.

Aspiraţiile unei minorităţi naţionale cum este cea maghiară de a avea instituţii şcolare proprii nu se manifestă doar printr-un slogan electoral, ci constituie un obiectiv real, ce îşi are temeiul în documentele internaţionale privind minorităţile naţionale, la care a aderat şi România, şi anume Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificată de România prin Legea nr.33/1995.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.