Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc, dau cuvântul domnului Gheorghe Gabor, va urma domnul Petre Popeangă.

Vă anunţ că sunt 61 de înscrişi, aşa că atenţie la minutele afectate.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O notiţă din ziarul "România liberă" din 18 martie 2005, mi-a atras în aşa măsură atenţia, încât dezbaterea pe care o pregăteam pentru declaraţia de zi, pe tema educaţiei copilului în familie şi în şcoală, a luat o altă formă.

În notiţa menţionată era vorba despre un copil nou-născut aruncat într-un container de gunoi de pe aleea Romaniţei din Reşita.

Cadavrul bebeluşului a fost transportat la morgă, iar medicii legişti urmează să stabilească dacă a fost născut mort sau viu şi dacă apoi a fost ucis imediat după naştere, chiar de cea care i-a dat viaţă.

Obişnuiţi deja cu cele mai abominabile fapte dezvăluite de periodicele din toată ţara, întâmplările trec pe lângă noi cu viteza unei ştiri, nu mai scandalizează, nu par să clatine în vreun fel conştiinţele.

Vă propun cel puţin o reflecţie asupra adevăratelor cauze care pot conduce la atari fapte. S-a introdus în şcoli ora de educaţie sexuală, se predau metode contraceptive de la cele mai fragede vârste, se înfiinţează tot mai multe cabinete de asistenţă psihică pe probleme sexuale şi, cu toate acestea, tot mai multe mame îşi abandonează copii nou-născuţi în maternităţi sau aiurea, mai grav, devin criminale. Este cât se poate de evident că nu necunoaşterea, nu sărăcia, nu disperarea pot crea astfel de situaţii, ci lipsa unei altfel de educaţii, cea a respectului pentru viaţă şi datoria umană de a o spori, care nu mai preocupă pe nimeni.

Aceasta presupune nu informarea, ci conştientizarea asupra consecinţelor asumării libertăţilor sexuale, combaterea avortului, chiar în condiţiile liberalizării lui.

Cei 50 de ani de educaţie comunistă, la care s-au adăugat anii de educaţie neocomunistă sau de "democraţie originală", şi-au pus o grea amprentă pe conştiinţa oamenilor.

De aceea, ne revine nouă obligaţia de a îndrepta această stare de lucruri. Va trebui să gândim bine şi să legiferăm corect pentru a schimba conştiinţele şi a-i face pe semenii noştri să respecte dreptul la viaţă.

Se vede cu ochiul liber că educăm iubirea de pace şi se creează război, discutăm de programe de combatere a violenţei în familie, dar familia este pe cale de dispariţie, discutăm despre prevenirea abuzurilor de tot felul asupra minorilor, dar sunt şi din ce în ce mai puţini copii.

Asemenea tare sunt consecinţele dezastruoase ale liberalizării avortului, care ne face complici la o crimă generală, cu toate urmările ei în plan moral.

Avortul a devenit un fapt mai mult decât banal. O femeie din două are în palmares trei, până la cinci avorturi la cerere şi, într-un mod foarte dureros, anumite statistici consultate arată faptul că un procent de 18% dintre avorturi sunt cerute de adolescente între 15 şi 19 ani, iar 60% au vârsta între 15 şi 24 de ani. De asemenea, se constată că vârsta medie a elevelor care recurg la avort a scăzut în ultima perioadă de la 17-18 ani la 15-16 ani, multe recurgând la această intervenţie chiar sub vârsta de 14 ani.

Nu este de mirare că pruncuciderea din cabinetele medicale a ajuns în stradă.

Este binecunoscut faptul că în tradiţia juridică a ţării noastre avortul la cerere a fost incriminat (Codul penal 1864 şi 1936), până la instaurarea regimului dictatorial comunist. Abia Decretul nr. 436/1957, al regimului Gh. Gheorghiu-Dej, liberalizează, după model sovietic, pentru prima dată avortul, cu consecinţe dintre cele mai dezastruoase asupra echilibrului social, economic şi demografic al ţării. Pe aceeaşi linie, primul Decret - lege, din 26.12.1989, promulgat de Frontul Salvării Naţionale, continuat esenţial de legislaţia actuală, a reluat din acest punct de vedere politica iresponsabilă a perioadei celei mai nefaste. Să nu ne facem iluzii că în perioada Ceauşescu interzicerea avortului a fost o măsură morală, atâta timp cât ideologia comunistă submina credinţa creştină şi valorile ei.

Roadele le culegem astăzi, la mai bine de 60 de ani de comunism, în proliferarea sectelor, practicile sataniste, ocultismul deviator răspândit până şi prin mass-media, confuzia morală, violenţa, drogurile pe fondul unei schizofrenii sexuale care a cuprins întreaga lume.

Revenirea asupra liberalizării avortului sau, cel puţin, impunerea unor restricţii preocupă şi cele mai mari puteri.

Senatul american a aprobat încă de anul trecut o lege prin care impune restricţii avorturilor, deşi împotriva măsurilor care s-au luat, organizaţiile de femei au făcut, la vremea respectivă, ample manifestaţii de stradă. Tot în America se revine drastic la disciplina în şcoli, la o selectare riguroasă a cadrelor care lucrează cu copiii, datorită înmulţirii fenomenelor de violenţă între copii, consecinţă a unei libertăţi educaţionale care a dăunat tineretului.

Argumentele care pot sprijini intervenţia mea şi atragerea atenţiei asupra politicii ce favorizează avortul sunt dovedite documentat.

Din punct de vedere medical, este constatat ştiinţific că fiinţa umană îşi începe existenţa o dată cu fecundarea. Deja de multă vreme embrionii umani şi feţii sunt consideraţi "pacienţi", cărora li se asigură o asistenţă medicală potrivit posibilităţilor de astăzi ale medicinii. "Voi păstra respect absolut vieţii, de la începutul ei" se afirmă în Jurământul de la Geneva al Asociaţiei Medicale Mondiale, 1983.

Din punct de vedere creştin, avortul încalcă una din cele zece porunci: Să nu ucizi!

Vorbim despre reintegrarea familială a copiilor, despre divorţ şi consecinţele nefaste asupra copilului, despre delicvenţa juvenilă şi violenţa asupra copiilor, dar avem mâinile pătate de sânge, deoarece milioane de soţi, părinţi, educatori sunt complici la avort.

Poate între cei ucişi sau refuzaţi vieţii erau oameni drepţi, valori morale de excepţie, conştiinţe care ne propăşeau neamul.

Ministerul învăţământului de la noi a trecut deja la treabă căutând forme de stimulare a profesorilor de înaltă calitate profesională şi morală. Nu programe ne lipsesc, ci voinţă şi atitudine, orientare în problemele reale ale educaţiei.

Avem atâta cultură, atâta credinţă de tradiţie autentică, recunoscută prin valorile noastre în monumentele şi literatura patristică, mari duhovnici de notorietate europeană, ce ne lipseşte?

Partidul Naţional Liberal îşi mobilizează toate capacităţile de sprijin şi interes pentru orientarea culturii spre asemenea valori, pentru orientarea tineretului spre o viaţă morală, sănătoasă, spre un discernământ real, corect între bine şi rău, într-un timp în care influenţele nefaste ale acestei lumi debusolează generaţiile de tineri. Sper, pentru viitorul apropiat, şi la o abordare legislativă a problemei, astfel încât costul economic, demografic, dar mai ales moral al tranziţiei să poată fi compensat cât mai este timp.

Vă mulţumesc.