Parliamentary debates

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Din partea Grupului parlamentar România Mare, domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Sărăcia rurală - problema vitală a României"

În opinia specialiştilor interni şi externi, agricultura din România reprezintă o componentă esenţială, dar şi motorul dezvoltării în România. În primul rând pentru că această ramură a economiei naţionale are o strânsă legătură cu mediul înconjurător, dar şi faptul că, în actualele condiţii ale economiei de piaţă, înglobează cea mai mare parte a populaţiei acestei ţări.

Populaţia rurală a României numără peste 10 milioane de locuitori care domiciliază în peste 13.000 localităţi rurale şi care au ca principală sursă de venit recoltele agricole obţinute în fiecare an, precum şi valorificarea animalelor crescute în propriile gospodării. Procesul de restituire a pământului a plasat 55% din terenul agricol în proprietatea a circa 5 milioane de gospodării, care deţin maxim 2 hectare de teren. Cei care au primit aceste terenuri sunt lipsiţi de experienţa necesară, de mijloacele financiare cerute pentru exploatarea suprafeţelor din posesie, de capacitatea fizică de a practica o agricultură comercială, fapt care pune în pericol chiar bunăstarea sau subzistenţa întregii familii.

Cei din mediul rural o duc mult mai rău decât cei din mediul urban. Pe lângă munca fizică brută pe care o desfăşoară din primăvară până în toamnă, veniturile ţăranilor sunt mult mai mici şi în funcţie de capriciile vremii. Din acest motiv, sărăcia este problema cea mai grea dar şi cea mai importantă a comunităţii rurale din România, ea reprezentând 2/3 din totalul populaţiei sărace din această ţară.

Şi acest lucru nu e de mirare, pentru că în anul 2005, în România, agricultura reprezintă sigura sursă de existenţă pentru populaţia rurală. Totul depinde de ea: recoltele agricole de la grâu şi terminând cu porumbul, creşterea animalelor, roadele pomilor fructiferi şi ale viţei de vie etc. toate acestea se cuantifică în bani, care vor acoperi cheltuielile agricole ale anului trecut şi vor constitui rezerva pentru cheltuielile noului an agrar. Nu e de mirare disperarea agricultorilor din primăvară-toamnă, care după inundaţiile catastrofale din ţară au realizat că-şi pot pierde şi bruma de agoniseală. Despre pierderea a tot ce au avut şi ce au investit în acest an nu mai poate fi vorba.

Veniturile din agricultură sunt în general scăzute, iar ocuparea pe cont propriu predomină în structura ocupaţională a populaţiei sărace. Deşi sunt mai câştigaţi din punct de vedere nutriţional, asta doar oficial, populaţia săracă din agricultură deţine ponderea cea mai mare în totalul populaţiei sărace din România.

Venitul gospodăriei ţărăneşti creşte o dată cu suprafaţa de teren exploatată. Dar acest lucru nu este întotdeauna valabil, ci doar în cazul existenţei unor surse băneşti dar şi a unei baze tehnico-materiale medii, care poate asigura o anumită autonomie funcţională.

Având în vedere că în prezent terenurile agricole din România sunt exploatate de persoanele de peste 50 de ani, pentru că tinerii din sate au plecat pe alte meleaguri pentru a obţine bani mai mulţi, chiar din agricultură, nu e de mirare că agricultura autohtonă dă naştere la cei mai mulţi săraci din această ţară. Este imposibil ca în actualele condiţii economice, ţăranii care au o pensie de maxim 100 lei noi (1 milion lei vechi), să fie în stare să practice o agricultură modernă, aşa cum se întâmplă în statele Uniunii Europene.

Mulţi orăşeni au ales satul pentru a reuşi să-şi reconsolideze situaţia financiară. Din şomeri la oraş au devenit agricultori la sat. Dar, fără un minim de resurse financiare, pământul poate fi exploatat la minimum de capacitate. Nu e de mirare că după aproximativ 14 ani de la promulgarea Legii nr. 18, întâlnim din ce în ce mai multe suprafeţe de teren lăsate de izbelişte. Cum nu e de mirare nici faptul că peste 80% din populaţia rurală nu are nici un venit, depinzând doar de capriciile vremii şi de forţa braţelor proprii.

Agricultura românească este un pion important atât în dezvoltarea României cât şi în procesul de aderare a ţării la Uniunea Europeană. Dar nu putem emite pretenţii atâta timp cât cei mai mulţi săraci provin din acest domeniu, cât timp mari suprafeţe de teren agricol rămân nelucrate de la un an la altul, cât intemperiile destabilizează starea financiară a acestei categorii de populaţie.

Pentru a reuşi să ne aliniem la pretenţiile Uniunii Europene trebuie să reformăm puternic agricultura românească, pentru ca aceasta să nu mai fie considerată principala resursă de sărăcie a României.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnul deputat.