Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl rog să ia cuvântul acum pe domnul deputat Marin Almăjanu, din partea Grupului Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul Tabără Valeriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte, cred că este o greşeală: Mihei Andrian.

Declaraţie politică: «Eradicarea sărăciei - un deziderat al celor săraci, neinteresant pentru orgoliile politicienilor de "centru" şi de "stânga" ».

Stimaţi colegi,

Mâine, 17 octombrie 2007, se împlinesc 20 de ani de când, pentru prima dată, a avut loc o manifestare împotriva sărăciei extreme. În acea zi, peste o sută de mii de oameni s-au adunat la Trocadero, în Paris - unde a fost semnată declaraţia Universală a drepturilor omului în 1948 - pentru a deplânge victimele sărăciei extreme, violenţei şi foametei. Ei au susţinut că sărăcia constituie o violare a drepturilor omului şi au afirmat necesitatea de a ne uni pentru a asigura că aceste drepturi sunt respectate.

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a hotărât, prin Rezoluţia 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea "Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei" pe data de 17 octombrie. Perioada 1997-2006 a fost proclamată ca Primul deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii", în special deoarece în ţările în curs de dezvoltare acest fapt a devenit o necesitate şi o prioritate a dezvoltării.

Tema oficială propusă de Naţiunile Unite pentru anul 2007 este "Oameni trăind în sărăcie ca agenţi ai schimbării - a XX-a aniversare a Zilei Internaţionale pentru Eradicarea Sărăciei".

Din păcate şi pentru România acestor zile, problema existenţei sărăciei este actuală. Tot din păcate, în loc să căutăm cele mai bune metode pentru a diminua şi eradica această problemă, scena politică este frământată de cu totul alte probleme şi din cu totul alte motive. Aş dori ca, în această zi, toţi politicienii, care îşi doresc cu atâta ardoare puterea, bani mai mulţi, maşini mai puternice şi alte avantaje de tot felul, să încerce un exerciţiu de imaginaţie, să se gândească ce înseamnă să nu ai apă curentă, să nu ai lumină, să nu ai lemne de iarnă, să nu ai ce mânca, să nu ai un acoperiş deasupra capului, să nu ai ce da copiilor de mâncare, să nu ai cu ce îi îmbrăca, să nu ai bani nici pentru medicamentele banale, darămite pentru o operaţie; ce înseamnă să fii sărac cu adevărat. Şi dacă fiecare reuşeşte pentru o clipă să înţeleagă prin ce trec bieţii oameni aflaţi în această situaţie, ce îndură, ce compromisuri fac pentru a supravieţui, sper ca acest sentiment să îi mişte şi să îi determine să lase deoparte orgoliile, interesele personale sau partinice, indolenţa sau indiferenţa şi să înţeleagă că trebuie să acţionăm împreună, convergent, pentru a putea produce efectele dorite, pentru a ameliora starea celor săraci şi în timp, pentru a eradica acest fenomen.

Există colegi politicieni, care, deşi susţin că au doctrine socialiste sau populare şi că susţin democraţia, prin faptele din ultima vreme, dovedesc exact contrariul. Atunci când numai din ambiţie, colegii noştri din PD şi PSD votează doar legile cu impact social, boicotându-le pe cele economice, care, în fapt, ar susţine punerea în aplicare a celor sociale, nu poţi crede că au vreo consideraţie faţă de cetăţenii care aşteaptă de la ei, de la noi toţi, să dovedim maturitate politică şi - aşa cum fiecare dintre noi a spus la depunerea jurământului - să ne îndeplinim "cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor". Toţi aceşti colegi par să prefere în locul unor schimbări sistemice profunde, a unor transformări reale generatoare de bunăstare, metoda excesului de ajutoare sociale şi de pomeni electorale, menite să le mai aducă câteva voturi.

Tema propusă de Naţiunile Unite pentru acest an se mulează foarte bine pe principiile liberale de dezvoltare a societăţii şi de luptă împotriva sărăciei. Dacă îi dai omului un pui şi o pungă de făină, poate că mănâncă 3-4 zile, însă, după aceea, revine iar la sărăcia sa. Dacă însă îi oferi un loc de muncă, dacă îi oferi o alternativă pe termen lung pentru a ieşi din starea în care se află, dacă îl implici direct, viitorul său poate să se schimbe. Fără o creştere economică corespunzătoare, nivelul sărăciei în România nu va putea fi scăzut, iar dacă politicienii menţionaţi continuă să acţioneze astfel, împiedicând dezvoltarea economică, obiectivele strategice din sfera combaterii sărăciei nu vor putea fi atinse, de la eradicarea situaţiilor sociale inacceptabile moral pentru o societate civilizată, cum sunt copiii străzii, copiii abandonaţi în instituţii, violenţa domestică, copii neglijaţi şi/ sau abuzaţi în familie şi până la diminuarea dezechilibrelor regionale existente, revitalizarea zonelor defavorizate şi prevenirea apariţiei unor noi dezechilibre zonale.

Eu nădăjduiesc că toate aceste diversiuni politice vor înceta, că interesele naţiunii vor prevala în agenda politicienilor şi a partidelor şi că diminuarea nivelului de sărăcie reuşită în ultimii ani va fi continuată prin adoptarea de măsuri care să conducă la absorbţia sărăciei şi promovarea unor politici echitabile de distribuţie a veniturilor, prin reducerea numărului persoanelor cu venituri relativ scăzute şi, totodată, prin crearea unei societăţi prospere, activă economic, social şi politic, cu un nivel ridicat de responsabilitate colectivă şi individuală, cu un nivel ridicat de oportunităţi pentru toţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.