|
Domnul Petru Călian: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi are titlul: «"Batalioanele" lui Cioroianu». Acum, când România se află într-un impas mediatic pe plan extern, într-o situaţie delicată şi fără precedent, când imaginea noastră ca stat european se clatină, ministrul Adrian Cioroianu îşi permite să bată câmpii şi să nu ia în serios problema românilor din Italia. Soluţia domniei sale nu este una conciliantă, ci mai degrabă una de tip nazist, încălcând grav legislaţia europeană. Prin exprimarea acestei idei, care să nu uităm că în urmă cu zeci de ani a dus la moartea a milioane de vieţi, domnul ministru nu face altceva decât să genereze o stare de tensiune suplimentară, în contextul dezbaterii problemelor de infracţionalitate românească. Problema violenţelor dintre români şi italieni trebuie rezolvată prin acorduri bilaterale. Cum să liniştim apele, când tocmai tabăra noastră le tulbură şi mai tare? Nu putem sta cu mâinile în sân şi să privim indiferenţi la comportamentul celui care ar trebui să reprezinte diplomaţia română dincolo de graniţe. Să nu uităm că, pe lângă gafa cu deportarea în "batalioane disciplinare" a rromilor, în urmă cu câteva luni, tot acest ministru dorea o "normalizare a relaţiilor cu Rusia", confunda Georgia cu Azerbaidjanul, avea dubii privind retragerea din Transnistria, iar într-un document oficial folosea sintagma "limba moldovenească". Acest domn, Adrian Cioroianu, se declară a fi istoric, însă cum poate un istoric să afirme că doreşte deblocarea rapidă a discuţiilor cu Republica Moldova privind semnarea Tratatului de bază, când politica externă a României a fost să respingă un asemenea tratat, încă de la declararea independenţei Basarabiei? Aflat în Italia, Adrian Cioroianu discută în public cu numitul Costel Argint, urmărit general de Interpol, după care, printr-un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe neagă faptul că s-ar fi întâlnit cu aceste rege al rromilor. Un alt moment penibil al diplomaţiei româneşti, deoarece imaginile apărute în presă îl contrazic. După numeroase sesizări din partea altor diplomaţi români, domnul ministru încă se consideră perfect pentru această funcţie şi nu are de gând să renunţe la fotoliul său. Din respect pentru poporul român, el însuşi ar trebui să conştientizeze că nu este pregătit pentru a fi în fruntea unei instituţii care reprezintă un stat membru al Uniunii Europene. Dacă cel ce orchestrează întreaga diplomaţie românească îşi permite să facă grave greşeli de comunicare diplomatică, stau şi mă întreb, la Capitolul "Tehnici de negociere", cum se descurcă? I s-au permis prea multe greşeli acestui domn ministru care nu cunoaşte simţul măsurii, şi cer, pe această cale, public, demisia sa! Vă mulţumesc.
|