|
Domnul Vasile Mocanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Creşte numărul de analfabeţi". O statistică dată recent publicităţii de conducerea Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Iaşi dezvăluie un aspect ciudat. Astfel, anul trecut, în 2010, au fost înregistraţi în judeţul Iaşi aproximativ 22.000 de şomeri, aproape 15.000 din aceştia provenind din mediul rural, iar circa 40% din numărul total de şomeri erau analfabeţi. Da, aţi auzit bine, analfabeţi! Cu alte cuvinte, circa 8.000 de persoane din cele 22.000 fără loc de muncă nu au nici 4 clase. Ei nu ştiu nici să scrie, nici să citească. Dacă mai adăugăm că vârsta medie se plasează undeva peste 40 de ani, înţelegem cât de greu le vine acestor oameni, mulţi dintre ei provenind din mediul rural, să se angajeze. Potrivit conducerii Agenţiei judeţene de ocupare a forţei de muncă, analfabetismul este unul din principalele motive pentru care şomerii nu-şi găsesc de lucru. Fac precizarea că vorbim despre statistici oficiale. Aşadar, în mod evident, realitatea de pe teren este cu mult îngrijorătoare. Ce se poate face pentru aceşti oameni? Conducerea Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Iaşi a anunţat pentru viitorul apropiat demararea unui proiect care să-i ajute pe aceşti şomeri, pornind chiar de la proiectul de alfabetizare. Dar este vorba de încercarea de a atenua un efect, fără a umbla la cauză, iar această cauză este tocmai sărăcia cumplită din mediul rural. Zilnic, cinci elevi din judeţul Iaşi se lasă definitiv de şcoală; există unităţi şcolare în care numărul elevilor, care au abandonat cursurile, se ridică la aproximativ 20% din totalul copiilor care învaţă în clasa a IX-a, iar numărul acestora creşte de la an la an. Evident, nu toţi sunt analfabeţi, dar numărul analfabeţilor este în continuă creştere. Ce se poate face? Degeaba se laudă guvernanţii că rata şomajului bate pasul pe loc dacă statisticile oficiale nu relevă tocmai partea cea mai neagră a acestei realităţi: mii de copii abandonează şcoala în fiecare an şi stau acasă pentru a munci pe lângă gospodărie; doar o mică parte din ei apelează ulterior la agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, o şi mai mică parte reuşesc să găsească un loc de muncă. Aşadar, aţi greşit din nou calculele, domnilor guvernanţi! Vă mulţumesc.
|