Parliamentary debates

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Conflictualul Traian Băsescu"

În fiecare funcţie publică pe care a ocupat-o, Traian Băsescu a demonstrat că este un personaj conflictual, un personaj care nu se simte bine dacă nu dă naştere unui scandal, dacă nu intră în conflict cu adversari sau chiar parteneri politici, cu oricine îndrăzneşte să nu îi împărtăşească opiniile.

Ca ministru al transporturilor nu a impresionat şi nu a reuşit să facă nimic notabil, poate doar "evaporarea" flotei. Motivul pentru care mulţi îşi amintesc de mandatul său de ministru este conflictul pentru care l-a avut cu premierul Victor Ciorbea, finalizat cu demiterea acestuia.

Ca primar general nu a reuşit să facă nimic pentru bucureşteni, pentru că era prea ocupat să poarte războaie împotriva Consiliului General.

Acestea au fost doar faze tranzitorii, caracterul conflictual al lui Traian Băsescu atingând un nivel superior odată cu instalarea pe scaunul puterii din Palatul Cotroceni şi declanşarea războiului împotriva aliatului său de până atunci, premierul Călin Popescu Tăriceanu.

Pentru că lupta cu primul-ministru de atunci era pierdută, primul căpitan al ţării şi-a găsit repede un nou adversar - Parlamentul - şi a făcut orice pentru a-i discredita rolul şi activitatea.

După alegerile din 2008, în urma cărora la Palatul Victoria a fost instalat umilul Emil Boc, iar la Camera Deputaţilor a fost înscăunată nepriceputa "Miss România", personaje care nu au cutezat să îi contrazică vrerea, a început un real conflict între preşedintele Băsescu şi poporul român.

Nu a fost uitat şi iertat nimeni, periodic aflam despre tâmpiţii pe care îi scoate şcoala românească, despre salariaţi graşi, despre medici incapabili, despre pensionari nesimţiţi sau despre "ţara de mămicuţe şi bebeluşi".

Din fericire pentru noi, toate aceste lupte ale preşedintelui au primit răspunsuri pe măsură: două moţiuni de cenzură prin care au fost înlăturaţi, pe rând, premierii-marionetă Emil Boc şi Mihai-Răzvan Ungureanu şi rezultatele alegerilor locale din 10 iunie.

După această înfrângere umilitoare a PDL-ului său de suflet, al cărui preşedinte nu a încetat să fie nicio clipă, Traian Băsescu a considerat că este timpul să pornească un nou conflict cu noul prim-ministru Ponta. Subiectul? Reprezentarea României la Consiliul European de la Bruxelles.

În toată această luptă, care durează de prea multe zile, preşedintele se încăpăţânează să participe la o reuniune la care sunt prezenţi premierii statelor membre UE, iar voinţa Parlamentului de a-l desemna pe premierul României drept reprezentant la Consiliul European nu a fost pe placul lui Băsescu:

"Astăzi o parte din clasa politică a dat cel mai penibil spectacol despre cunoaşterea mecanismelor Uniunii Europene, chiar în frunte cu primul-ministru, doctor în justiţie Victor Ponta", a declarat acesta.

Faptul că Parlamentul României a adoptat cu 249 de voturi pentru, 30 împotrivă şi o abţinere o declaraţie politică ce stipulează clar reprezentarea ţării la Consiliul European din 28 iunie, nu are nicio valoare pentru Traian Băsescu, pentru că el vrea cu orice preţ să meargă la Bruxelles.

Nu contează că temele de discuţie se referă strict la probleme sociale, economice şi bugetare, la lucruri care ţin strict de atribuţiile Guvernului României. Preşedintele a depus la Curtea Constituţională a României (CCR) o sesizare cu privire la acest conflict cu Guvernul şi Parlamentul, sperând că judecătorii îi vor asigura locul la masa consiliului.

Prin tot ceea ce face, Băsescu ne ajută să ne aducem aminte cât de mult îi place să invoce Constituţia atunci când îi convine şi cum reuşeşte să ocolească prevederile ei ori de câte ori îi stau în cale.

Aşteptăm cu interes hotărârea CCR, ţinând cont de faptul că preşedintele acestei instituţii s-a antepronunţat în legătură cu această problemă:

"Răspunsul se găseşte în Constituţie. Şeful statului a fost până acum, nimeni nu a contestat acest lucru, nu ştiu de unde a apărut această discuţie".

Dacă ne gândim că, pe vremea aceea, Emil Boc era un prim-ministru invizibil şi Băsescu juca toate rolurile piesei, putem înţelege atitudinea preşedintelui CCR.

Îi amintim, însă, că acea perioadă a trecut şi fiecare actor trebuie să îşi joace rolul pe care l-a primit... de preşedinte normal şi nu de preşedinte neastâmpărat.