Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Constantin Adăscăliţei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se vrea mai degrabă a fi o intervenţie la Strategia naţională de sănătate 2014-2020, ştiind că în luna decembrie Ministerul Sănătăţii a lansat în dezbatere publică strategia naţională pentru această perioadă, respectând astfel un angajament asumat prin programul Uniunii Social-Liberale, dar şi în faţa Comisiei Europene.

Evenimentul a stârnit interes în rândul tuturor actorilor implicaţi şi mă bucur că a ajuns şi în teritoriu, unde prefecturile au organizat dezbateri prin intermediul grupurilor de dialog social. La discuţii în teritoriu au participat medici, asociaţii profesionale, şi organizaţii nonguvernamentale, manageri de instituţii sanitare, dar şi autorităţi care au rolul de a duce concluziile la nivelul actului legislativ.

Scopul acestei strategii este, fără doar şi poate, îmbunătăţirea stării de sănătate a românilor, iar acest lucru înseamnă o creştere a calităţii vieţii tuturor cetăţenilor.

Guvernul Uniunii Social-Liberale propune o abordare multianuală, pe trei direcţii strategice: sănătatea publică, pe de o parte, serviciile medicale, pe de altă parte, şi îmbunătăţirea capacităţii instituţionale la toate nivelurile.

Una dintre priorităţile prezentate în Strategia de sănătate este prevenţia, ce se regăseşte în toate componentele acesteia.

În demersul de astăzi îmi permit să subliniez câteva aspecte care au rezultat din experienţa administrativă cu medicii din judeţul Iaşi, dar şi din audienţele teritoriale pe care le-am susţinut ca parlamentar. Am prezentat în trecut statistici care demonstrau punctele slabe ale sistemului sanitar românesc, în primul rând, datorită subfinanţării, cu mult sub media europeană. În acelaşi document am constatat că unul din punctele forte ale sistemului românesc este chiar resursa umană, bine pregătită, de altfel, şi dedicată profesiei, în ciuda aceloraşi lipsuri financiare.

În condiţiile unor bugete limitate, este firesc ca Strategia românească de sănătate să îşi propună utilizarea eficientă a resurselor. Din cauza supraaglomerării spitalelor şi a costurilor mari pe care le presupune tratamentul ambulatoriu trebuie să avem o maximă atenţie pe toate etapele aşa-numite de "pre-spital". Abordarea propusă astfel este de a conferi tratamentului spitalicesc caracterul de urgenţă în cadrul serviciilor medicale publice.

Asta înseamnă încurajarea serviciilor medicale de la baza piramidei instituţionale, respectiv medicina primară, policlinici şi cabinetele de medicină de familie.

Medicina de familie este practicată în ţara noastră de aproximativ 14 000 de medici, cu o răspândire mai largă în mediul urban şi pe zone de concentrare demografică, dar rarefiată în mediul rural. La această oră sunt numeroase localităţi în ţara noastră unde nu există medic de familie, lucru care îngreunează accesul populaţiei la sănătate şi complică actul medical în ansamblul său.

Medicul de familie prestează o multitudine de servicii medicale pentru asiguraţi: consultaţii, vaccinări, prescrierea medicaţiei necesare, activitate profilactică, controlul în unităţile şcolare, supravegherea gravidelor, urgenţe şi altele, asta fără a mai lua în discuţie întocmirea documentaţiilor periodice pentru CASJ sau activităţile administrative sau de aprovizionare a propriilor cabinete. Este timpul ca sistemul să aibă în vedere motivarea acestor oameni care au una dintre cele mai grele misiuni în acordarea de servicii medicale asiguraţilor.

Dragi prieteni, unul dintre principiile care recompensează medicii de familie este că "fondurile urmează pacientul", iar societatea noastră trebuie să şi-l asume în mod firesc pe termen lung.

Încurajarea acestor măsuri compensatorii nu face decât să îmbunătăţească actul medical şi cu siguranţă poate avea efecte şi în stoparea migraţiei medicilor, care s-a demonstrat că este o pierdere atât pentru pacienţi, cât şi pentru statul român, care investeşte bani în educaţia universitară.

Alt obiectiv al Strategiei naţionale de sănătate 2014-2020 este acela al creării unor condiţii pentru atragerea de fonduri europene, în mod special pentru cabinetele din mediul rural, a căror lipsă de dotări şi condiţii improprii de funcţionare sunt bine-cunoscute, absorbţia de fonduri, cred eu, trebuie privită ca oportunitate şi încurajată.

Concluzionez astfel că, deşi sistemul este subfinanţat, o strategie coerentă poate elimina inechităţile şi putem obţine pe termen lung un acces la sănătate cât mai aproape de cel european.

Vă mulţumesc, dragi prieteni, pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.