Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

O invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe doamna deputat Maria-Andreea Paul.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Tema declaraţiei mele politice de astăzi este "39 de miliarde de euro".

Stimaţi colegi,

Totuşi, 39,887 de miliarde de euro. 39,887 de miliarde de euro pentru România, din bugetul Uniunii Europene, între 2014-2020, pe programe de dezvoltare. Eu, ca economist, nu cunosc dezamăgirea ori mulţumirea, ci doar neliniştea. Neliniştea - cred că doar ea este constructivă. Dacă este să privesc spre felul în care sunt percepute aceste bugete venite de la Uniunea Europeană, înţeleg că nu mai este nimic de făcut.

Percepţia în România este că aceste fonduri sunt cu dedicaţie, că, din aceste fonduri, se vor hrăni numai cei anume învăţaţi cu jongleriile financiare. Repet, dacă vorbesc de percepţie. Or, dacă vorbesc în termeni de percepţie, neliniştea aceasta nu-mi este de folos. Dacă trăim doar din percepţii, însă, nu vom face nimic important în România. De aceea, ce-ar fi ca această sumă, 39,887 de miliarde de euro, să fie pentru prima oară folosită transparent. Această sumă, în sfârşit, să se simtă cu adevărat ca un salt calitativ în economia românească. Şi-mi dau seama că sunt idealistă: cât pe pregătiţi suntem pentru a folosi această sumă judicios, dincolo de orice suspiciune, poate chiar deloc întreruptă de cercetările Comisiei Europene? Da, nu suntem deloc pregătiţi. Instituţiile noastre nu au cum să penduleze între sentimente, mulţumire - dezamăgire, de data aceasta trebuie să funcţioneze la randament maxim.

Am greşit destul, spunem, şi cu toate astea arătăm că nu-i destul! Vin alţi politicieni la putere şi iau frâiele spre a greşi iarăşi şi suspiciunea iarăşi se înteţeşte. Aş vrea, ca cetăţean, să aflu cum se vor folosi aceşti bani, aş vrea ca cetăţean ca aceşti bani să nu mai vorbească limba vreunui partid, să nu ne mai dea de gândit şi cercetat presei. Să ştie şi Ţara Oaşului, şi Teleormanul, şi Aradul, şi Tulcea cine şi cum vor cheltui aceşti bani.

Neliniştit şi creator, ca cetăţean, aş crea un site, cel mai simplu site, nu unul de miliarde de lei. Site-contor unic, care să pornească odată cu primele alocări de bani şi care să înregistreze în semn invers cât de mult am absorbit din aceşti bani. Ca o numărătoare inversă.

Ştiu, veţi spune, există monitorizări, informaţii, pe site-urile ministerelor. Neliniştită şi creatoare, mi-e frică de birocraţie şi mi se pare - oare doar mie? - că acum este un nou start şi un astfel de start este de neratat.

Dincolo de sentimente, putem avea minte destulă să înţelegem ce-nseamnă această sumă? S-o regăsim, simbolic măcar, în îmbunătăţirea vieţii noastre de fiecare zi? Este capabil de un asemenea gest de forţă Guvernul Ponta II sau orice număr va avea el? Nici mulţumire, nici dezamăgire. Neliniştea aceasta, de data aceasta, nu mai este creatoare. Aşteaptă măsuri pragmatice. După cum a fost împărţit bugetul României, mă nelinişteşte bugetul acesta venit de la Uniunea Europeană, fiindcă nu este vreo bandă desenată şi nici un breaking news. Este parte din soarta noastră, ca naţiune, pe vreme de criză economică şi, implicit, morală.

Putem să numărăm de la 39,887 de miliarde de euro invers, fără să trişăm?

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.