Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

"Internetul, o binefacere periculoasă"

Trăim într-o lume globalizată, iar internetul reprezintă principalul său pilon de susţinere. Aproape tot ce vrei să afli sau să comunici, să vinzi sau să cumperi, găseşti pe această bază de date aparent infinită. Dacă vrei să cumperi o carte nu mai este nevoie de un drum până la cea mai apropiată librărie. O simplă căutare pe unul dintre multele motoare cu acest rol şi ai găsit-o, cu toate detaliile necesare achiziţionării, inclusiv modalităţile de plată şi de expediţie. La fel de simplu stau lucrurile şi dacă vrei o tigaie Tefal sau o maşină scumpă, o creaţie a lui Coco Chanel sau o banală pereche de pantofi la buget "de criză", un pachet turistic în Martinica sau un bilet de tren spre Lehliu - Gară.

Dar, internetul este mult mai mult decât atât. Pe această genială invenţie se fac tranzacţii cu opere de artă dintre cele mai valoroase, se stabilesc primele contacte pentru o viitoare fuziune a doi coloşi industriali, localizaţi în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, se citesc şi se descarcă referate pentru orele de clasă de a doua zi, se plătesc facturile către bancă şi se trimit mesaje de felicitare pentru noul an, se vizitează (virtual, desigur!) pinacoteci celebre şi se fac schimburi de impresii de călătorie. Totul la doar un click distanţă, aşa cum susţin reclamele care nu ţin cont de faptul că distanţa se măsoară în metri sau în ani-lumină, cu multiplii şi submultiplii acestora.

Dar, ce nu poţi găsi pe internet!? Niciodată omenirea nu a beneficiat de un suport de date care să ofere atâtea facilităţi, atâtea informaţii care necesită doar un efort absolut neglijabil pentru a fi accesate.

Din păcate, tocmai vastitatea acestei lumi virtuale şi uşurinţa cu care poate fi accesată oricare dintre componentele sale, reprezintă nu doar un sprijin, ci şi un pericol major atunci când este neadecvat folosită. Pentru că internetul nu este doar spaţiul care facilitează comunicarea rapidă între persoane aflate la mii de kilometri distanţă, nu doar binevenitul sprijin pentru cei ce au nevoie de o informaţie rapidă din te miri ce domeniu, ci şi imperiul hackerilor şi al phishingului, al traficanţilor de droguri sau de persoane, al prostituţiei şi al pornografiei.

Şi dacă un adult ştie să se ferească, cât de cât, de multe dintre aceste pericole, chestiunea se complică atunci când vine vorba de persoane tinere. În ultimii ani, odată cu pătrunderea internetului în colţurile cele mai îndepărtate ale lumii şi cu explozia numărului de reţele de socializare, tot mai mulţi sunt copiii şi adolescenţii care cad pradă unor abuzuri care îmbracă formele cele mai variate, începând cu cele de natură psihică şi terminând cu forma lor cea mai gravă, abuzul sexual.

Este evident că, cel puţin pentru persoanele tinere, internetul reprezintă, în cele mai multe cazuri, un mediu ostil, un spaţiu de exprimare deosebit de periculos. Internetul a fost creat pentru adulţi, neluându-se în calcul dezvoltarea extraordinară pe care acesta avea s-o înregistreze într-un timp foarte scurt şi faptul că prin conţinutul oferit va deveni o atracţie în primul rând pentru generaţiile tinere, cele mai active în mediul online la ora actuală. Ori, în lipsa oricărei posibilităţi de control asupra materialului vehiculat pe multele milioane de situri şi portaluri, derivată tocmai din caracterul total deschis al acestui mediu virtual, vulnerabilităţile cele mai mari, cele mai periculoase vizează, în primul rând, tocmai aceste categorii de vârstă, mult mai uşor de manipulat şi de influenţat.

În lipsa unor conversaţii cu propria familie, mult prea preocupată, în foarte multe cazuri, de rezolvarea unor complicate ecuaţii existenţiale decât de comunicarea cu propriul copil, acesta îşi găseşte refugiul şi aparenta rezolvare a nevoii de socializare pe internet, acolo unde găseşte o mulţime de prieteni virtuali, unde sunt prezenţi, la orice oră din zi şi din noapte, alţi copii şi adolescenţi cu preocupări asemănătoare. Şi tot aici pândesc, spre exemplu, într-un anonimat garantat, pedofilii şi exploatatorii sexuali.

Pericolul pe care internetul îl reprezintă pentru tineri a devenit atât de mare, încât a ajuns să preocupe nu doar familiile, dar şi toate structurile responsabile ale lumii. De la aceste preocupări nu face excepţie nici Uniunea Europeană, aflată într-o căutare permanentă a unor soluţii de limitare a riscurilor la care persoanele se expun atunci când accesează internetul. Până la realizarea unui cadru legislativ uniform şi obligatoriu pentru toate ţările membre, s-au gândit măsuri în direcţia promovării materialelor software cu conţinut atractiv şi total transparent adresate copiilor, a impulsionării apariţiei unor mecanisme uşor de utilizat pentru raportarea conţinuturilor şi comportamentelor dăunătoare din mediul online, setări automate de confidenţialitate transparente şi adaptate vârstei sau dispozitive de control parental uşor utilizabile, dar şi în cea a combaterii materialelor cu conţinut neadecvat care circulă, deocamdată, liber în mediul on-line.

Cea mai importantă măsură rămâne însă, în continuare, cea reprezentată de educarea copilului. Ori în această direcţie nu s-au găsit, deocamdată, nici de către Uniunea Europeană, nici de către vreun alt organism statal sau suprastatal doi vectori educaţionali mai importanţi decât familia şi şcoala. În aceste medii, copilul şi adolescentul trebuie să găsească toate sfaturile şi informaţiile necesare pentru a-şi putea forma un comportament adecvat atunci când accesează internetul, pentru a conştientiza multiplele pericole la care se expune în fiecare dintre aceste ocazii şi pentru a se putea apăra de ele.

Acesta este, de fapt, principalul mesaj pe care ţin să-l transmit pe această cale familiilor şi dascălilor deopotrivă: alocaţi mult mai mult timp şi atenţie comportamentului on-line al copiilor şi elevilor dumneavoastră. Este nu doar o chestiune de etică, de simpla îndeplinire a unei datorii ci, în foarte multe cazuri, reprezintă fundamentul necesar pentru ca adolescenţii şi copiii de astăzi să devină tinerii şi adulţii responsabili de mâine. Este, dacă vreţi, ceea ce face diferenţa între social şi sociopat, între onestitate şi infracţionalitate şi de prea multe ori, din păcate, între viaţă şi moarte, oricât de dureros poate fi acest gând.