Parliamentary debates

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Doamna deputat Rizea.

Doamna Cristina Camelia Rizea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi români,

Vă aduceţi aminte de prima zi de şcoală, de dascălul preferat care încă îndură nenumărate umilinţe şi jocuri de culise?

Unde am fi fost noi azi fără acei pedagogi dedicaţi catedrei? Care ar fi fost prezentul şi cum ne-am fi descurcat în lumea asta în continuă evoluţie?

Am fi avut Clujul, Iaşiul, Timişoara sau Oradea de astăzi, oraşe de talie europeană, vizitate anual de sute de mii de turişti? Am fi reuşit să articulăm oare strategia de aderare la NATO sau la UE?

Acum mă adresez vouă, dragi colegi din coaliţia de guvernare.

Credeţi că dascălul vostru preferat este mândru de voi? Credeţi că pedagogul acela care v-a modelat să deveniţi cetăţeni responsabili se bucură, după zeci de ani de muncă asiduă, că l-aţi transformat în motiv de debandadă politică?

V-aţi întrebat vreodată pe bune ce înseamnă lipsa de educaţie? Vă spun eu. Înseamnă că, după mai bine de 16 ani ca stat membru al Uniunii Europene, nu suntem în Schengen. Înseamnă că nu avem autostrăzi, înseamnă că suntem ultimii din Europa la testele PISA. Înseamnă că România nu are o perspectivă de dezvoltare pe termen lung şi blochează sute de mii de cetăţeni într-un ciclu al sărăciei. Înseamnă - şi o spun cu regret - că nu avem un proiect de ţară.

Plagiatorii de marcă ai acestei ţări negociază astăzi cu profesorii, de fapt, nu negociază, se folosesc de neajunsul legitim al profesorilor pentru a-şi aranja ei cacealmaua politică.

Cum s-a ajuns în situaţia asta?

Cum aţi ajuns să vă umiliţi dascălii?

În Parlament s-au votat noile Legi ale educaţiei. Nu poţi să garantezi că majoritatea celor cu drept de vot asupra viitorului ţării au fie anii elementari de educaţie, fie cei şapte ani de acasă.

În al nouălea ceas, înţelept ar fi să le dăm importanţa cuvenită celor care ne-au format pe noi şi care astăzi ne formează copiii.

În timp ce copiii noştri stau fie acasă, fie pe uliţă, neştiind ce urmează, voi staţi cu mâinile în sân, în confortul Parlamentului sau al Guvernului, şi tot ce trebuie să faceţi este să respectaţi directiva de partid.

Dacă aşa stau lucrurile, măcar aveţi curajul să ne daţi un răspuns la această umilă întrebare: de ce folosim profesorii ca armă împotriva duşmanilor politici?

Mulţumesc.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Şi eu vă mulţumesc.