Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PDL, doamna deputat Bogdănici Camelia.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se numeşte: "Nepăsare sau neglijenţă".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Avem de înfruntat zi de zi neglijenţa şi nepăsarea celor care ar putea să facă ceva şi nu o fac. Întrucât nu mă număr şi nici nu doresc să fac parte dintre aceştia, doresc să vă prezint situaţia creată la "Institutul Inimii" Copou, aflat în colegiul uninominal în care am candidat. Dacă în multe situaţii banii publici nu pot fi urmăriţi pentru că traseul este prea încurcat, acum nu mai poate fi vorba de aşa ceva: zeci de români aşteaptă să moară pentru că cineva a uitat sau a omis să ia în calcul nişte bani.

Astfel, la Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. Georgescu" din Copou, peste două sute de pacienţi se bat pe 50 de locuri pentru a beneficia de tratament şi investigaţii de înaltă performanţă care le-ar putea salva viaţa. Să nu credeţi că este vorba de o probă de examen sau de o limitare tehnologică.

Repet, cineva a crezut de cuviinţă să treacă în contractul cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate doar 80 de decontări ale unui tip de proceduri pentru un an, în condiţiile în care de la începutul anului s-au realizat deja 30. În martie putem pune deci lacătul pe uşa acestui laborator de înaltă performanţă, plătit, bineînţeles, din banii noştri şi din bani europeni. Suma cheltuită pentru dotarea acestui laborator se ridică la 18 milioane lei.

Ştim şi simţim cu toţii că este criză. Măsurile luate trebuie însă limitate la un moment dat. Nu putem considera ca măsură de criză salvarea a numai 80 de pacienţi, lăsând restul de peste 150 de pacienţi să se descurce cum pot.

Întreb: va răspunde finanţistul care a hotărât acest număr de moartea bolnavului de tahicardie care nu a putut beneficia de un tratament la îndemână? Nu cred. Însă nu trebuie să găsim vinovaţii şi, mai important, nu trebuie să ajungem să găsim pe cei răspunzători. Este o situaţie care poate fi corectată şi evitată.

Dragi colegi,

Nu ştiu cum să calific această stare de fapt, însă ştiu că ea trebuie să înceteze, cu atât mai mult cu cât este departe de a fi singulară. În Iaşi şi în toată ţara instituţiile medicale se confruntă cu ipostaze similare. Soluţia este modificarea imediată a contractării cu casele de asigurări a serviciilor medicale prin modificarea de la numărul de servicii medicale efectuate (cum este în momentul de faţă) la prioritizarea după riscul vital.

Închei prin a-mi exprima speranţa că factorii decizionali se vor apleca cu seriozitate asupra acestei probleme şi că vor găsi curând soluţiile potrivite pentru a o rezolva.

Neglijenţa şi nepăsarea pot avea costuri umane infinit mai importante decât lipsa banilor şi criza economică şi financiară, motive frecvent invocate, în fapt, pentru justificarea incompetenţei şi a lipsei de soluţii pragmatice a actualilor guvernanţi.

Vă mulţumesc, deputat de Iaşi.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.