|
Domnul Paul Dumbrăvanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică are legătură cu palatele şi cluburile copiilor. Aşa cum bine ştiţi, acestea sunt unităţi de învăţământ de stat, specializate în activităţi extraşcolare, în cadrul cărora se desfăşoară acţiuni instructiv-educative specifice, prin care se aprofundează şi se diversifică cunoştinţe, se formează, se dezvoltă şi se exersează competenţe, potrivit vocaţiei şi opţiunii copiilor, şi se valorifică timpul liber al copiilor prin implicarea lor în proiecte educative. Aceasta este, cel puţin în teorie, definiţia palatelor şi cluburilor copiilor. În practică, aceste instituţii reprezintă mult mai mult atât pentru cei mici, cât şi pentru părinţi. De cele mai multe ori sunt locurile unde copiii leagă prietenii, unde socializează şi se apropie de alţi copii, unde îşi formează nu doar bazele cunoştinţelor într-un anumit domeniu, ci chiar bazele personalităţii. Pentru părinţi, reprezintă locul unde îşi pot vedea copiii crescând într-un mediu primitor, dezvoltând abilităţi deosebite. Îi pot vedea transformându-se în mici oameni mari, capabili să înţeleagă fenomene din cele mai diverse, pornind de la artă şi până la ştiinţele exacte. Deşi activitatea din palatele şi cluburile copiilor debutează odată cu începerea anului şcolar, în perioada vacanţelor şcolare, în Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti, în palatele şi cluburile copiilor se desfăşoară activităţi educative, prevăzute în calendarul clubului de vacanţă, stabilit de fiecare palat şi club al copiilor, în parte. Din păcate, în România, copiii care beneficiază de tot ceea ce au de oferit aceste instituţii de învăţământ sunt preponderent cei din mediul urban, din reşedinţele de judeţ şi din municipiul Bucureşti, întrucât, deşi prevederile legale reglementează înfiinţarea clubului copiilor şi în alte localităţi decât oraşul reşedinţă de judeţ, numărul acestora este foarte scăzut. Potrivit legii, pentru înfiinţarea unui club al copiilor este nevoie ca numărul copiilor cuprinşi într-o formă de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal, în localitatea respectivă, să fie de cel puţin 1.000. Mediatizarea scăzută şi slaba informare a părinţilor, din oraşele mici ori din sate, cu privire la beneficiile activităţilor extraşcolare, îi privează pe copiii din România de tot ceea ce aceste instituţii de învăţământ au de oferit. Consider că este foarte important, în virtutea faptului că am votat un program care se numeşte "Şcoală după şcoală", şi care prevede o alocare bugetară pentru aceste activităţi extraşcolare, să se investească mult mai mult în această infrastructură care există deja şi statul român a creat-o în foarte mulţi ani, decât să se formeze din nou un paralelism - aşa cum suntem noi obişnuiţi, de obicei, românii, să facem foarte multe lucruri în paralel - şi să nu consolidăm ceea ce avem de fapt în acest moment, adică aceste palate şi cluburi ale copiilor ar trebui să existe şi să fie o prioritate zero şi o prioritate absolută pentru tot ceea ce înseamnă investiţii în infrastructura extraşcolară. Vă mulţumesc. Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.
|