Parliamentary debates

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Amendamentele la Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 riscă să se transforme într-o uriaşă avalanşă peste şcoala românească"

Ultimele date Eurostat prezintă următoarea situaţie a educaţiei din România, în contextul UE:

1. România se situează pe ultimul loc în UE la alocările pentru educaţie, nu doar din punctul de vedere al procentajului din PIB (4,24 % faţă de 5,41% media la nivel de UE), ci şi ca importanţă acordată de stat la toate nivelurile de educaţie (primar, gimnazial, liceal, superior);
2. finanţarea învăţământului primar este precară atât în termeni absoluţi, cât şi faţă de celelalte forme de învăţământ;
3. dacă ţări precum Italia, Bulgaria, Danemarca sau Suedia dau o atenţie deosebită componentei culturale, acordând alocări importante învăţământului superior, România se particularizează prin lipsa unei strategii de dezvoltare a resurselor umane;
4. rezultatele sunt aleatoare şi datorate mai degrabă calităţilor naturale decât unei politici implementate de stat;
5. avem doar 25% din ponderea europeană a cheltuielilor pentru cercetare, aflându-ne la un sfert din media europeană de PIB/locuitor, suma cheltuită pentru cercetare raportată la numărul de locuitori fiind doar de o şaisprezecime;
6. procentul de 3% din PIB alocat cercetării, aşa cum stabileşte Agenda Lisabona, este o ţintă imposibil de atins, în schimb doar în 2011 am avut o pierdere de 8% în rândul cercetătorilor;
7. în topul mondial al articolelor ştiinţifice (IJR Internaţional), România ocupă un onorabil loc 35, cu 11.106 articole (faţă de SUA, aflată pe primul loc, cu 502.804 articole), însă raportul producţie/preluare şi transpunere la nivelul comunităţii a rezultatelor cercetării ne aduce pe locul 117 în acelaşi top.

În aceste condiţii, politica de învăţământ a actualului Guvern este una de rea-credinţă. În loc să urmărească stabilitatea sistemului şi reformarea lui în baza celei mai complete şi coerente legi de care sistemul nostru de învăţământ a beneficiat după 1990, Legea nr.1/2011, apreciată de Europa şi acceptată, în ţara noastră, de toţi factorii sociali implicaţi, o lege a celor mai moderne şi înalte standarde calitative care, pe termen mediu, ar fi schimbat substanţial nivelul pregătirii absolvenţilor, guvernanţii vin cu o avalanşă de amendamente propuse talmeş-balmeş, într-o dezordine şi improvizaţie năucitoare:

1. USL a făcut un pas greşit pentru sistemul de educaţie din România, mutilând Legea educaţiei naţionale doar pentru a sluji interesele de partid;
2. USL a votat pentru încurajarea fraudei şi a plagiatului în învăţământ. Universităţile au pierdut dreptul de anulare pe cale administrativă a diplomelor obţinute prin fraudă; acest lucru se va putea face doar în instanţă, lucrurile putându-se întinde pe ani de zile;
3. USL a decis că politica şi conducerea universităţilor sunt compatibile, sfidând practica europeană şi schimbările pozitive din trecutul recent al României. Politizarea distruge credibilitatea sistemului de învăţământ;
4. USL a decis că educaţia continuă nu e necesară pentru educatori şi învăţători, refuzând astfel indirect creşterea calităţii predării în învăţământul preşcolar şi primar;
5. USL a distrus ideea obligativităţii învăţământului de 10 clase. Coerenţa sistemului actual (clasă pregătitoare - patru clase de învăţământ primar - 4 clase de gimnaziu - clasa a IX-a alăturată gimnaziului) garanta învăţământul de 10 ani. Revenirea clasei a IX-a la liceu e o măsură antireformistă care trebuie anulată;
6. Anularea examenului transdisciplinar la finalul clasei a VIII-a încurajează mediocritatea şi semnalează dezinteresul USL pentru învăţarea transdisciplinară. USL îşi doreşte probabil tineri care memorează mai mult şi înţeleg mai puţin.

Urmărind doar interesele unor grupuri restrânse şi formulând măsuri de un populism remarcat şi sancţionat atât de profesori, cât şi de părinţi şi elevi, actuala conducere a MEN, incapabilă de a rezista presiunilor politice, comite un grav atentat la siguranţa şcolii româneşti.

Prin Ordonanţa nr.92/2012, se propun măsuri a căror justificare ambiguă sună cam aşa: "se revine la organizarea tradiţională a liceului/învăţământului general obligatoriu"; "pentru adecvarea ... la specificul sistemului de învăţământ...".

Mă întreb şi mă revolt, ca om de şcoală responsabil, cum pot aceste motivaţii superficiale să intre în logica legii în vigoare, o lege reformatoare, curajoasă, aliniată dezideratelor europene în domeniu şi ale cărei principii sunt în plin proces de implementare.

închei declaraţia mea politică de astăzi cu speranţa că raţiunea va învinge până la urmă şi politicul va părăsi scena învăţământului românesc pentru a lăsa loc calităţii, debirocratizării, democratizării acestuia.