Parliamentary debates

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Familia românească în Ziua Internaţională a Familiei"

Prin Decizia din 20 septembrie 1993 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite s-a decretat ca, în data de 15 mai, în fiecare an, să se sărbătorească Ziua Internaţională a Familiei.

Astfel, începând din 1994 în întreaga lume şi începând din anul 1995 în România, în ziua de 15 mai se evidenţiază rolul pe care familia îl are pentru individ, pe de o parte, şi pentru colectivităţile umane agregate care trăiesc în unităţi teritoriale distincte: comune, oraşe, regiuni, ţări, continente.

Este cazul, aşadar, cu această ocazie, să întreprindem o analiză a ceea ce înseamnă familia românească pentru funcţionarea societăţii, ca punte între trecutul şi viitorul naţiunii, ca loc unde societatea se clădeşte sau se distruge.

Vom constata că, secătuită din punct de vedere economic, familia se confruntă cu următoarele probleme fundamentale:

- imposibilitatea tinerilor de a se căsători până la vârste fiziologic optime şi a aduce pe lume copii din cauza lipsei locurilor de muncă şi a locuinţelor;

- dificultăţi majore în a creşte şi educa preşcolarii din cauza lipsei unui sistem articulat şi stimulativ de facilităţi acordate părinţilor cu copii mici (numărul foarte mic de creşe, de grădiniţe) şi indemnizaţii la nivelul celor standard din UE;

- un sistem sanitar carenţat, care periclitează sănătatea familiei pe tot parcursul evoluţiei indivizilor, de la stadiul de făt intrauterin, până la acela de persoană ajunsă la senectute, ceea ce face ca atât copiii, cât şi bătrânii să fie dificil de îngrijit;

- lipsa unor programe naţionale susţinute mediatic pentru educarea în sensul respectării dreptului la viaţă şi demnitate în cadrul familiei, pentru combaterea violenţei conjugale şi a violenţei împotriva copiilor. Şi în cazul în care ar exista astfel de programe, ar trebui ca CNA să impună televiziunilor promovarea lor la ore optime. De asemenea, tot CNA ar trebui să se inspire din reglementările din alte ţări, unde eventualele promovări ale violenţei conjugale, a violenţei împotriva copiilor sunt sancţionate draconic, tocmai pentru a descuraja fenomenul;

- rata mare a divorţurilor;

- educaţia subfinanţată o lungă perioadă de timp, neadaptată la nevoile economiei.

În acest context, ultimele măsuri de sprijin acordat familiilor celor mai sărace, prin creşterea alocaţiilor şi a venitului minim garantat, chiar dacă sunt insuficiente, sunt salutare pe termen scurt, dovedind eforturile făcute de către Guvernul USL în scop social.

Nu putem să nu remarcăm că Guvernul USL a materializat unele măsuri în acest sens: în mod concret, salariul mediu pe economie a crescut la 1.547 lei (adică 7,1%), s-au reîntregit salariilor bugetarilor, a fost adoptată legea care prevede majorarea indemnizaţiei de creştere a copilului de la 75% la 85% din venitul net, începând cu 1 octombrie 2012.

Mai mult, Mariana Câmpeanu, ministrul liberal al muncii, a anunţat acum câteva zile că salariile şi pensiile ar putea creşte de la începutul anului 2014, la fel şi alocaţiile copiilor, mai ales că nicio alocaţie nu a mai crescut din anul 2008.

Totuşi, preocuparea pe termen mediu şi lung a Guvernului USL este relansarea economică, motiv din care avem în pregătire un nou pachet de sprijin al IMM-urilor, astfel încât, prin suplimentarea locurilor de muncă, să se amelioreze starea de insecuritate economică a familiei.