Parliamentary debates

Domnul Florin Gheorghe:

"De ce creşte numărul celor săraci în economiile prospere!?"

Am afirmat în nenumărate rânduri că progresul economic nu poate să se bazeze pe o creştere neîncetată a celor care ajung sau trec pragul sărăciei. Creştem economic, au explodat exporturile, cresc comenzile industriale! Aşa sună sec performanţele guvernamentale, deşi, în acelaşi context, se omite a se preciza câţi oameni nu-şi mai pot asigura coşul minim zilnic.

În România, ca şi în mare parte dintre statele europene, nu ducem lipsă de politici sociale orientate către grupurile sociale vulnerabile, către bătrâni sau copii, către persoanele cu dizabilităţi. Cu toate acestea, eficacitatea acestor politici este încă departe de obiectivele lor sociale. Mai auzeam, în urmă cu doar câteva zile, un entuziast comentator economic care spunea că economia merge bine doar pentru că averile miliardarilor din nu ştiu ce top s-au mai rotunjit cu câteva miliarde de lei, euro sau dolari. Ce nu ştia acel comentator, aşa cum mulţi alţii uită sau nu cunosc, este că economia nu este un scop în sine, ci este modalitatea prin care viaţa tuturor celor care contribuie la realizarea ei trebuie să fie mai bună.

Nu îi fac vinovaţi pe cei care au acumulat mari averi pe căi cinstite şi prin munca lor şi a familiilor lor, dimpotrivă! Mi-aş dori ca tot mai mulţi români să demareze afaceri de succes şi să guste din mult dorita prosperitate. Cu ce nu pot fi de acord, sunt acele averi care se acumulează pe spatele celor săraci. Nu pot accepta construirea unor imperii cu braţele unor angajaţi plătiţi cu salariul minim pe economie sau prin muncă la negru.

Ţin să salut iniţiativa guvernului de a creşte gradual salariul minim brut aflat în plată la nivel naţional. Este o măsură bună, utilă, dar nu şi suficientă pentru creşterea standardului de viaţă al întregii populaţii.

Având în vedere că ne apropiem cu paşi rapizi de sfârşitul anului şi că în scurt timp politica fiscală şi bugetară se va calibra cel puţin pentru următorul an, cred că avem nevoie de reconfigurare radicală a sistemului de taxe şi contribuţii, precum şi a alocărilor bugetare. Nu spun că trebuie neapărat să adoptăm paradigma "Robin Hood", prin care sistemul fiscal să ia de la bogaţi şi să dea celor săraci. O astfel de construcţie fiscală a eşuat lamentabil peste tot în lume, nu pentru că nu ar fi corectă, ci pentru că întotdeauna cei cu averi însemnate găsesc modalităţi ingenioase de a se sustrage, fie prin ascunderea averilor, fie prin delocalizarea acestora în alte state cu un sistem fiscal mai blând.

Propunerea mea pentru cei care construiesc acum politica fiscală pentru anii următori este de a construi o politică fiscală echitabilă, în care cel puţin păturile sociale nevoiaşe să nu mai contribuie la prosperitatea celor bogaţi. Ce ar însemna aceasta? În practică, impozitul pentru un autoturism Dacia nu poate fi comparat cu impozitul pentru o limuzină de lux. De asemenea, o garsonieră de 30 de metri pătraţi la etajul 10 nu oferă acelaşi confort ca o vilă luxoasă, nu pot fi comparate şi nici nu pot fi taxate la fel. Sunt doar câteva exemple despre inechitatea sistemului fiscal din România, care trebuie fie înlăturate, fie corectate.

Multe dintre politicile publice din România sunt ineficiente, deoarece sunt măcinate tocmai de lipsa echităţii sociale. Progresul României nu se poate realiza cu o societate puternic divizată, puternic polarizată economic şi puternic inechitabilă. Cred că anul 2015 este anul în care toate inechităţile sociale pot fi înlăturate pe cale legislativă şi prin implicarea directă a Guvernului.