Parliamentary debates

Domnul Claudiu-Vasile Răcuci:

"Să-i ajutăm pe miniştrii PSD să definească «gospodăria»". Dânşii încă nu pot!"

Îmi este greu să înţeleg, să explic şi să găsesc argumente pentru care, la numai patru luni după ce au revenit la guvernare, cei din PSD se luptă cu toată puterea să dărâme un sistem fiscal simplu, stimulativ pentru muncă şi performanţă - cota unică. Ce vor să pună în loc? Un sistem fiscal greoi, nociv pentru investiţii şi stimulativ doar pentru evaziunea fiscală, de care România abia scăpase în anul 2005. Nu cred că PSD a rămas fără profesionişti care să le spună şi miniştrilor din Guvern şi chiar prim-ministrului, că, prin măsurile fiscale pe care le anunţă la televizor, nici românii nu vor câştiga mai mulţi bani şi nici bugetul public nu va putea susţine toate măsurile anunţate, iar prăbuşirea stabilităţii fiscal-bugetare este garantată.

Ceea ce vă pot spune cu certitudine este faptul că miniştrii care se chinuiesc cu atâta hărnicie să dărâme cota unică nu au lucrat decât la stat şi nu cunosc cât de sensibil este mediul de afaceri la modificările politicii fiscale. Mai mult, nu am auzit niciun membru al actualului guvern să aibă curajul să spună cine va suporta costurile modificărilor politicii fiscale. Dacă nu ştiţi, inclusiv scăderea TVA cu 1 punct procentual, de la 1 ianuarie 2017, acea măsură de care ne bucurăm cu toţi, o măsură foarte bună, a implicat costuri deloc neglijabile pentru agenţii economici, cu privire la softuri, case de marcat, etichetare, facturare sau de altă natură. Sunt costuri suportate de agenţii economici. De obicei, când costurile sunt mici, acestea sunt suportate de agenţii economici, însă, atunci când costurile sunt prea mari, ele se transferă aproape instantaneu în preţ.

Când lucrezi o viaţă la stat este uşor să modifici peste noapte politica fiscală a unei ţări, pentru că nu ştii cât efort va fi necesar, pentru toţi cetăţenii, nu doar pentru unii, să se adapteze noilor schimbări. Şi apoi, schimbarea o faci dacă ceva nu merge bine! Dar, când Guvernul îşi propune să schimbe un sistem bun, ieftin, eficient şi performant, cu cea mai mică rată de fraudare, prin reţinerea la sursă a obligaţiilor fiscale, asta se numeşte ori incompetenţă, ori pură prostie.

Spuneam la începutul declaraţiei mele că ar fi bine să dăm o mână de ajutor Guvernului în definirea fiscală a gospodăriei, căci, potrivit afirmaţiilor miniştrilor PSD, domnul Viorel Ştefan şi doamna Olguţa Vasilescu încă nu s-au pus de acord asupra acestei definiţii a contribuabilului.

În primul rând, gospodărie nu înseamnă în nici un caz vilă cu multe etaje, cu zeci de camere, cu servitori şi cu piscină, saună, teren de tenis şi câteva mii de metri pătraţi de gazon în jurul acestora, aşa cum ştim cu toţii o astfel de proprietate în centrul municipiului Alexandria din judeţul Teleorman! O astfel de gospodărie ar trebui să vedem din ce bani s-a dobândit şi construit, pentru că titularul nu a lucrat decât la stat şi pe o leafă puţin peste media pe economie. În Codul fiscal există o categorie pentru "gospodăria" de mai sus - venituri a căror sursă nu a fost identificată! Gospodărie nu înseamnă nici casă la Monaco sau Biarritz, aşa cum au mare parte dintre liderii PSD, casă pe care o utilizează în vacanţele prelungite pentru a mai diminua din stresul acumulat în politica românească.

Gospodăria pe care vrea PSD să o supună impozitului global arată cu totul astfel: casă sărăcăcioasă, din chirpici sau cel mult cărămidă, amplasată, de regulă, în procent de peste 50% în mediul rural, fără cine ştie ce utilităţi, poate doar legată la curent electric, fără apă menajeră sau canalizare, ocupată de oameni care lucrează la muncile câmpului sau sunt condamnaţi la şomaj, ai căror copii ajung cu dificultate la şcoală, până cel mult în clasa a VIII-a, a căror pâine zilnică este asigurată de alocaţia de stat a copiilor sau de venitul minim garantat. Da! Acesta este chiar un mare segment evazionist!

Sper că aţi înţeles ironia din spusele mele şi faptul că PSD-ul este aşa de priceput în treburile fiscale încât trece cu vederea caviarul, însă a pus gând rău ciorbei de fasole.

Ceea ce doreşte să implementeze PSD de la 1 ianuarie 2018, completat cu legea harababurii în salarizarea publică, înseamnă, pentru cine vrea să vadă, sfârşitul stabilităţii economice a României. Mi-aş dori ca cetăţenii să înţeleagă foarte bine şi corect, fără a mai fi orbiţi de promisiunile majorării veniturilor, care sunt riscurile la care supune PSD economia şi ţara în acest an.